CRONICI DIN GERULIA & STIRI FIERBINTI din TREBUCI

Ianuarie 23, 2013

POVESTEA LUI IVAN TURBINCĂ

Filed under: Uncategorized — mihaibeltechi @ 11:59 am

de Ion Creangă
(adaptată și recorectată de Ministerul Învățămintelor pentru școlarii din clasele mici. Cuvintele și expresiile dintre paranteze și care aparțin autorului se vor scoate din text și se vor înlocui cu expresiile alăturate colorate în roșu.)

 

Era odată un (rus) est-european pe care îl chema (Ivan Turbincă) Ivan Bag. Și (rusul) est-europeanul acela (din copilărie)  după împlinirea vârstei legale de 18 ani se trezise la oaste. Și slujind el câteva (soroace)  decenii de-a rândul, acuma era (bătrân)o persoană în vârstă. Şi (mai-marii lui)  Ministerul Apărării Naționale , văzându-l că şi-a făcut datoria de (ostaş)  militar, l-a (slobozit din oaste) pensionat pentru limită de vârstă  fără arme asupra lui, să se ducă unde-a vrea  dându-i şi o pensie lunară de  (două carboave)  doi euro  de cheltuială.
Ivan Bag  atunci mulţumi mai-marilor săi şi apoi, luându-şi (rămas bun)  by-by  de la (tovarăşii lui) brotherii lui de oaste, cu care mai trase câte-o duşcă, două de (rachiu) coca-cola fără zahăr, porneşte la drum  (cântând)  fără să tulbure liniștea publică.
Şi cum mergea Ivan Bag,  (şovăind) foarte atent (când la o margine de drum, când la alta)   pe trotuar, respectând regulile de circulație,  puţin mai înaintea lui mergeau din întâmplare, pe-o cărare lăuntrică, Dumnezeu şi cu Sfântul Petre, vorbind ei.
– (Doamne!) Oh, my God, zise atunci Sfântul Petre, (speriat)  îngrijorat:  hai să ne dăm într-o parte, ca nu cumva (ostaşul) militarul cela (să aibă harţag), să se împiedice de noi şi să sufere vreun accident și să (ne găsim beleaua)  intrăm în discuții neprincipiale cu dânsul.
-(N-ai grijă, Petre) Don’t you worry, Petre! zise Dumnezeu. De drumeţul care (cântă)   nu tulbură liniștea publică să nu te temi. (Ostaşul)  Militarul  acesta e un om bun la inimă şi (milostiv)  generos. Vezi-l? Are numai (două  carboave)   doi euro la sufletul său; şi, drept cercare, hai, fă-te tu (cerşetor)  persoană cu dizabilități  la capătul ist de pod, şi eu la celălalt. Şi să vezi cum are să ne dea (amândouă carboavele)   cei doi euro (de pomană)   drept ajutor social, bietul om! (Adu-ţi aminte)   Rememeber, Petre, de câte ori ţi-am spus, că unii ca aceştia au să moştenească (împărăţia cerurilor)  kingdom of Heaven.
Atunci Sfântul Petre se pune jos la un capăt de pod, iară Dumnezeu la celălalt şi încep (a cere de pomană)   a face chetă. Ivan, cum ajunge în dreptul podului, scoate (cele două carboave)  cei doi euro şi dă unul lui Sfântul Petre şi una lui Dumnezeu, zicând:
– (Luați aceste două carboave) Take the money că dar din dar se face raiul. Na-vă! Dumnezeu mi-a dat, eu dau, şi Dumnezeu iar mi-a da, că are de unde.
Şi apoi Ivan începe iar a cânta şi se tot duce înainte. Atunci Sfântul Petre zice cu mirare:
-(Doamne, ai avut dreptate, acesta este un om bun)  Oh, my God, you’re right, this is a very good man şi n-ar trebui să meargă nerăsplătit de la faţa Ta!
– (Să nu ai grijă, Petre) Don’t you worry, Petre! zise Dumnezeu, las’ că am eu purtare de grijă pentru dânsul. Apoi Dumnezeu porneşte cu Sfântul Petre şi, cât ici, cât colè, ajung pe Ivan, care-o ducea tot într-un cântec, de parcă era toată lumea a lui.
– (Bună calea!)  Have a good road, Ivan, zise Dumnezeu. Dar cânţi, cânţi, nu te-ncurci!
-(Mulţămesc d-voastră),  Thank you very much, zise Ivan, tresărind. Dar de unde ştii că (mă cheamă Ivan)   my name is Ivan?
-(Eu sunt Dumnezeu, Ivane)   I am  God, Ivane! Sunt (cerşetorul)  persoana cu dizabilități pe care (l-ai miluit)  you helped colo la pod, Ivane. Am văzut că eşti (un om cu dreptate şi darnic)   a good man.  Cere ce vrei și-ți voi da.
Ivan atunci, cuprins de fiori, pe loc s-a dezmeţit, a căzut în genunchi dinaintea lui Dumnezeu şi a zis:
– (Doamne)  Oh, my Lord, dacă eşti tu cu adevărat Dumnezeu, cum zici, (rogu-te  blagosloveşte-mi turbinca asta)  please bless this bag, ca ori pe cine-oi vrea eu, să-l vâr într-însa; şi apoi să nu poată ieşi de aici fără învoirea mea.
Dumnezeu atunci, zâmbind, (blagoslovi)  blessed turbinca, după dorinţa lui Ivan, şi apoi zise:
– Ivane, când te-i sătura tu de umblat prin lume, atunci (să vii să slujeşti la poarta mea)    să vii să te angajez  legal, cu carte de muncă, fiindcă eu respect legile și nu voi admite ca angajații mei să lucreze la negru.
– (Cu toată bucuria, Doamne)   Thank you very much, my Lord; am să vin numaidecât, zise Ivan. Dar acum, deodată, mă duc să văd, nu mi-a pica ceva (la turbincă)  in my bag ?
Şi zicând aceste, apucă peste câmpii de-a dreptul, spre nişte curţi mari, care de-abia se zăreau înaintea lui, pe culmea unui deal. Şi merge Ivan, şi merge, şi merge, până când, pe înserate, ajunge la curţile cele. Şi cum ajunge, intră în ogradă, se înfăţişază înaintea boierului şi cere găzduire. Boierul acela cică era cam zgârcit, dar, văzând că Ivan este om împărătesc, n-are ce să facă. Şi vrând-nevrând, porunceşte unei slugi să dea lui Ivan ceva de mâncare şi apoi să-l culce în nişte case nelocuite, unde culca pe toţi musafirii care veneau aşa, (nitamnisam)   unexpectedly.
(Dar)  But cum a stins lumânarea, Ivan se trezeşte că-i smunceşte cineva perna de sub cap şi i-o aruncă cât colo! Ivan atunci, zice:
– Măi! (Dar acest păcat)  But what happened? Ori (casa asta)  this house nu-i curată, ori s-a cutremurat pământul, de mi-a sărit perna de sub cap! Ce-or mai fi şi cutremurele ieste?! zise Ivan, mai făcând câteva cruci până la pământ, şi apoi iară se culcă.
Dar, când să aţipească, deodată se aud prin casă o mulţime de glasuri, care de care mai urâcioase: unele miorlăiau ca mâţa, altele coviţau ca porcul, unele orăcăiau ca broasca, altele mornăiau ca ursul, mă rog, fel de fel de glasuri schimonosite se auzeau.
Ivan, atunci, se cam pricepe ce-ar fi asta (și a zis)   and said:
– Apoi, stai dar! că are Chira socoteală, (cum văd eu)  as I see it. Şi odată începe a striga puternic:
– (Paşol na turbinca, ciorti)    Go in the bag, demons!
Atunci diavolii odată (încep a se cărăbăni unul peste altul)    they begin to get on each other (în turbincă)  in the bag, de parcă-i aducea vântul. Şi după ce intră ei cu toţii înlăuntru, Ivan începe a-i ghigosi (muscăleşte)  englezește. După aceea leagă turbinca strâns la gură, o pune sub cap, mai trântindu-le nişte ghionturi (ruseşti)  englezești, colè, cum ştia el, de da inima din draci. Apoi se culcă cu capul pe dânşii şi, nemaifiind supărat de nimene, trage Ivan un somn de cele popeşti…
(Dar, când aproape de cântători)   But in the morning, Scaraoschi, (căpetenia dracilor)    devils head, văzând că parte din (slugile lui)  angajații lui se zăbovesc, porneşte cu grăbire la locul ştiut, să îi caute. Şi, ajungând într-o clipă, se vâră, el ştie cum şi pe unde în odaie la Ivan şi-i şterge o palmă prin somn, cât ce poate. Ivan, atunci, sare ars şi odată strigă:
-(Paşol na turbinca)   Go in the bag, demons!
Scaraoschi, atunci, intră şi el fără vorbă şi se înghesuieşte peste ceilalţi dimoni, căci n-are încotro.
– Ei, las’ că vă judec eu acuşi, necuraţilor; voi scoate incul din voi, zise Ivan tulburat. Cu mine v-aţi găsit de jucat? Am să vă muşturluiesc de au să râdă şi câinii de voi! Şi odată se îmbracă şi se înarmează Ivan cu toate ale lui şi, ieşind afară, începe a face un tărăboi de s-a sculat toată ograda.
Ivan se înfățișează boierului și-i zice:
-(Iaca, gospodin)   Hello, sir! V-am curăţit casa de draci şi vi-i aduc (plocon)  presentdis-dimineaţă. Porunceşte să-mi aducă nişte (palce)  căni cu ceai, că am să-i (bat la stroi)  educ, să pomenească ei cât or trăi că au dat peste Ivan, (robul) angajatul  lui Dumnezeu.
Boierul, văzând aceasta, pe de-o parte l-a cuprins spaima, iară pe de alta nu mai ştia ce să facă de bucurie; căci multe sărindare mai dăduse el până atunci pe la popi, în toate părţile, ca să-i poată izgoni dracii de la casă, şi nici că fusese chip. Dar se vede că pân acum le-a fost şi lor veleatul.
– Bine, Ivane, zise boierul cu mulţumire. Să-ţi aducă palce  niște căni cu ceai  câte vrei, şi fă-ţi datoria cum ştii;
Atunci Ivan dezleagă turbinca în faţa tuturor, numai cât poate să încapă mâna, şi luând câte pe un drăcuşor de corniţe, (mi ţi-l ardea cu palcele)   îi vorbea fără violență și-l cinstea cu ceai, de-i crăpa diavolului pielea de pe obraz de rușine pentru faptele lui. Şi după ce-l  (răfuia bine)  consilia bine și-l făcea să înțeleagă că a greșit, Ivan îi da drumul.
– N-oi mai veni, Ivane, câte zilişoare-oi avea eu, zicea Ucigă-l-crucea, cuprins de (usturime) mustrări de conștiință, şi se tot ducea (împuşcat)  rușinat de faptele lui.
Mai apoi ajunge Ivan la poarta Raiului! Şi, nici una, nici două, (începe a bate în poartă cât putea)  apasă butonul interfonului.
Atunci Sfântul Petre întreabă dinlăuntru:
– (Cine-i acolo?)  Who’s there?
– (Eu sunt).   Is me!
– (Cine eu? )  Who’s  me?
– Eu, Ivan.
– Şi ce vrei?
-(Tabacioc este? )   Tobacco este?
– (Nu-i)  .  Isn’t.
– (Votchi este?)   Whiskey is?
–  (Nu-i)  .  Isn’t.
– Femei sunt?
– Ba.
– (Lăutari sunt? )  Musicians are ?
– (N-avem, Ivane) ! We have not, Ivane!  Ce mă tot (cihăiești)  boredești la cap?
– Dar unde se găsesc de aceste?
– La iad, Ivane, nu aici.
– Măi! Dar (ce sărăcie lucie)   ce austeritate pe aici, pe la rai!… zise Ivan. Şi, nemailungind vorba, îndată şi porneşte la iad. Şi el ştie pe unde cotigeşte, că nu umblă tocmai mult şi numai iaca ce dă şi de poarta iadului. Şi atunci, odată începe a bate în poartă, strigând:
– Ei! Tabacioc este?
– (Este cât vrei! )   Estii tabak, celovek! răspunde cineva dinăuntru o voce înfricoșătoare.
– (Vodki este?) Votchi esti?
– (Este!)  Estii !
– (Femei sunt?)  Jenține  sunt?
– Dar cum să nu fie?!  (Avem femei frumoase!)  U nas estii krasivâie jenținâ!
– (Lăutari sunt?)  Miuzâcantî sunt?
– Ho, ho! Câţi pofteşti.
– A! haraşo, haraşo! Aici e de mine! (Deschideţi iute!)  Atkrâte bâstro! zise Ivan, tropăind şi frecându-şi mâinile.
Dracul de la poartă, gândind că e vreun muşteriu vechi de-al lor, deschide; şi atunci, numai iaca ce se trezesc pe neaşteptate cu Ivan!
– (Vai de noi şi de noi!)   Gare nam i nam! ziseră atunci dracii, scărmănându-se de cap în toate părţile. Aşa-i c-am păţit-o?
Ivan, însă, porunceşte să-i aducă mai degrabă votchi, tabacioc, lăutari şi femei frumoase, că are gust să facă un guleai. Se uită dracii unii la alţii şi, văzând că nu-i chip de stat împotriva lui Ivan, încep a-i aduce, care dincotro, rachiu, tutun, lăutari şi tot ce-i poftea lui Ivan sufletul. Umblau dracii în toate părţile, iute ca prâsnelul, şi-i intrau lui Ivan în voie cu toate cele, căci se temeau de turbincă ca de nu ştiu ce, poate mai rău decât de sfânta cruce.
De la o vreme (se chefăluieşte)  se drunkuește Ivan cum se cade, şi unde nu începe a chiui prin iad şi a juca Horodinca şi Cazacinca, luând şi pe draci şi pe drăcoaice la joc, cu nepus în masă; şi în vârtejul cela, răsturna tărăbi şi toate cele în toate părţile, de-ţi venea să te strici de râs de iznoavele lui Ivan. În cele din urmă, cu mare greutate, dracii reușesc să-l dea afară din Iad pe Ivan și să scape de el…..
Și iată că în cele din urmă i se apropie și lui Ivan sorocul  sfârșitul. Moartea îi zice:
– Ei, Ivane, (gata eşti ? ) Are you ready?
– (Gata!)  I am ready, răspunse el, zâmbind.
– Dacă eşti gata, hai! Aşază-te mai repede în (raclă)  coffin, că n-am vreme de pierdut.
Ivan, atunci, se pune în raclă cu faţa în jos.
– (Nu aşa, Ivane!)  Not so, Ivane! zise Moartea.
– (Dar cum?)   But how?
– (Pune-te cum trebuie să şadă mortul). Așază-te conform normelor Legii serviciilor funerare.
Ivan se pune într-o rână şi lasă picioarele spânzurate afară.
– Dar bine, Ivane, una-i vorba, alta-i treaba; mult ai să mă ţii? Pune-te, (măi frate),  my brother, bine, cum se pune!
Ivan, atunci, se întoarce iar cu faţa-n jos, cu capul bălălău într-o parte şi iar cu picioarele afară.
-(Ă… ra… ca’ de mine şi de mine)!  Oh, Lord God ! zice Moartea.  (Dar nici atâta lucru nu ştii?)  Even that does not know? Se vede că (numai de blestemăţii ai fost bun în lumea asta)  ești o persoană specială.  Ia fugi de-acolo, să-ţi arăt eu, (nebunule)  om problemă ce eşti!
Ivan atunci iese din (raclă)  coffin şi stă în picioare umilit. Iară Moartea, având bunătate a (dăscăli pe Ivan)  a fi trainer lui Ivan, se pune în raclă cu faţa-n sus, cu picioarele întinse, cu mâinile pe piept şi cu ochii închişi, zicând:
– (Iaca aşa, Ivane, să te aşezi.)   This is the position, Ivan!
Atunci Ivan, (nu pierde vremea)   nu lostează taimul şi face tranc! capacul deasupra, încuie lăcata, şi, cu toată rugămintea Morţii, umflă racla în spate şi se duce de-i dă drumul pe-o apă mare, curgătoare, zicând:
– Na! că ţi-am făcut (coneţul)   the end-ul! De-acum du-te pe apa sâmbetei!
Dumnezeu atunci, văzând până unde merge îndrăzneala lui Ivan, a început a se cam lua şi el pe gânduri de năzdrăvăniile lui! Şi aşa, a zis Dumnezeu să se desfacă sicriul acolo unde era şi să iasă Moartea la liman ca să-şi răzbune şi ea acum pe Ivan.
Şi îndată s-a făcut aşa, şi când nici nu visa Ivan că are să mai dea vreodată ochii cu Moartea, numai iaca ce se trezeşte cu dânsa faţă-n faţă, zicându-i:
– (Dar bine, Ivane) Well, Ivane, aşa ne-a fost vorba? (Încă te faci niznai?) You simulate that you do not know?  Ei, Ivane, Ivane! Să ştii că de-acum înainte ai să fii bucuros să mori, dar am să mă fac că te-am uitat şi am să te las să trăieşti cât zidul Goliei şi Cetatea Neamţului, ca să vezi tu cât  de (nesuferită)   complicată e viaţa la aşa de adânci bătrâneţe!
Şi l-a lăsat Moartea de izbelişte să trăiască. Și aşa, văzând Ivan că nu mai moare, zise în sine: “Oare nu cumva de-acum (mi-oi da cu paru-n cap)  îmi voi aduce reproșuri  de răul (Vidmei)   Deathei? Ba, zău, nici nu gândesc!
Şi cică atunci unde nu s-a apucat  Ivan, în ciuda Morţii, (de tras la mahorcă)  de fumat pachete întregi de țigări pe zi  şi (de chilit la ţuică şi holercă)  să consume cantități mari de  băuturi alcoolice, (de parc-o mistuia focul)  cu toate că astfel de excese îi puneau sănătatea în pericol. Și zicea:
– (Guleai peste guleai, Ivane)  Festivity după festivity și barbecue după barbecue, Ivane, căci altfel (înnebuneşti de urât)  intri în anxietate și faci o cădere nervoasă!
Şi aşa a trăit Ivan cel fără de moarte veacuri nenumărate, şi poate că şi acum a mai fi trăind, dacă n-o fi murit.

 

http://universulromanesc.ro/atentat-la-cultura/povestea-lui-ivan-turbinca/

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: