CRONICI DIN GERULIA & STIRI FIERBINTI din TREBUCI

Septembrie 23, 2012

RADU IOANID SPERJURUL: PERSONA NON GRATA Confirmarea predicţiilor privind propaganda holocaustică

Filed under: Uncategorized — mihaibeltechi @ 5:10 am

Scrisoarea adresată d-nei Ulrike Beitsprecher, coordonatoarea Forumului Internaţional ATELIERUL ISTORIC EUROPA (GESCHICHTSWERKSTATT EUROPA), ediţia 2012, organizat de Institutul pentru studii globale şi europene de pe lîngă Universitatea din Leipzig – Forum sub egida căruia se desfăşoară  simpozionul „TRANSNISTRIA – HOLOCAUSTUL UITAT, 1941-1944“.

 

Dear Mrs. Ulrike Beitsprecher,

                      I regret that I cannot attend the symposium  organized by you. Maybe I come to the next edition.

However, by virtue of the principle AUDIATUR ET ALTERA PARS, and if this is not inconvenient to you, I would kindly ask you to multiply the article sent in attachment, RADU IOANID PERJURY: PERSONA NON GRATA, with my kind request that it will be distributed to the participants.

The vicissitudes of history caused the German  people – hardworking, talented, honest – to be the victim of some ocult circles’ schemes. This is the reason why it now suffers the consequences.  Similarly, the Romanian people – who never crossed its borders in order to attack others – suffers now from the unhappy failures of history. There are many elements showing that it is the victim of the same ocult groups because of which even the German people is still suffering. On top of the list of such groups are the followers of the Khazars – today’s Zionists, known in Romania by the name of ”Jews”, a word in the East and Central European area, deriving from the phonetic corruption of the German word ”Die Jüden”,  as the letter ”J” in German is mainly pronounced as ”J”, not as ”I”. 
 In view of a firm monitoring of the symposium, I suggest, as an additional documentation, that you consult the following links and sites:

http://www.amazon.com/Holocaust-Jewish-Raising-Campaigns-Holocaust/dp/0984631259/ref=sr_1_3?s=books&ie=UTF8&qid=1338897069&sr=1-3;

http://balder.org/judea/Six-Million-140-Occurrences-Of-The-Word-Holocaust-And-The-Number-6,000,000-Before-The-Nuremberg-Trials-Began.php;

http://archive.org/details/Theholocaust120QuestionsAndAnswers;

https://www.vho.org/shop/index.php?main_page=product_info&cPath=9_1_17&products_id=37;

https://www.vho.org/shop/index.php?main_page=product_info&products_id=329&zenid=4hrc7g9opi1vm0re5ck52sdng3;

http://www.sweetliberty.org/issues/israel/freedman.htm;

http://100777.com/jewry/freedman;

www.nkusa.org.

These books as well as many others on the same topic, undoubtedly prove that the Zionists’ position, especially taken – in your symposium – by Radu Ioanid, who is an impostor and, as you will read in my paper, attached to this letter, a perjury that should have gone to prison. The presence of Radu Ioanid is a mistake for this symposium, because there was no holocaust of the Jews or the gypsies in Transdniestria, as it did not occur anywhere else. As you may have read on the link http://balder.org/judea/Six-Million-140-Occurrences-Of-The-Word-Holocaust-And-The-Number-6,000,000-Before-The-Nuremberg-Trials-Began.php, the word ”holocaust” and the idea of killing the 6,000,000 Jews are only some ideas fabricated as early as 1900!

I will soon send you the English version of my paper, too. You can multiply and distribute it in both languages, because the ”Moldovans” speak the Romanian language.

 Respectfully,

Vasile Zărnescu

 

RADU IOANID SPERJURUL: PERSONA NON GRATA

 Confirmarea predicţiilor privind propaganda holocaustică

(Episodul al 5-lea, adus la zi, al studiului

Holocaust-ologii“ – vectori ai războiului axiologic)

Reamintesc, acest studiu cu valoare de prognoză şi cu scop preventiv a fost publicat, în serial, în 2002, în revista JUSTIŢIARUL (www.justitiarul.ro). De asemenea, reamintesc afirmaţia – iterată în alte materiale postate pe AlterMedia, precum şi în alte reviste on line –, că, după apariţia O.U.G. nr. 31/2002, am dat publicităţii, în 2 august 2002, un comunicat de presă al Partidului Unităţii Naţiunii Române (P.U.N.R.) (eu fiind directorul Departamentului de presă şi relaţii publice al partidului), prin care P.U.N.R. cerea Referendum Naţional privind pretinsa legitimitate, necesitate şi oportunitate a emiterii criminalei O.U.G. nr. 31/2002!

Comunicatul a fost semnalat, în reproducere rezumativă, de cîteva ziare: *** „P.U.N.R. cere referendum pentru ordonanţa «holocaustului»“, în Curentul, nr. 180(1456), 3-4 august 2002, pag. 2; G. R., „P.U.N.R. vrea referendum naţional în problema Holocaustului“, în Curierul naţional, nr. 3474, 3-4 august 2002, pag. 3; I. M., „P.U.N.R. atacă“, în Gardianul, nr. 65, 3 august 2002, pag. 5. Şi trebuie să remarcaţi că, încă de atunci, teama de represalii devenise, deja, atît de mare încît autorii rezumatelor-semnal ale comunicatului au preferat să se ascundă după anonimat sau după nişte iniţiale! Trebuie să recunosc, acum, că a fost mare lucru şi faptul că au avut curajul să semnaleze comunicatul meu. Le exprim, încă o dată, recunoştinţa mea profundă directorilor şi redactorilor respectivelor publicaţii pentru curajul, spiritul civic şi românismul dovedit!

 Adeverirea internă a predicţiilor

 După încă cinci ani, studiul meu avea să se adeverească în totalitate, sub dublu aspect. Pe de o parte, începînd cu anul şcolar 2007-2008, Ministerul Învăţămîntului a impus, deja, introducerea în programa şcolară a lecţiilor despre holocaust, posturile de televiziune – atît cele publice, cît şi cele private – poluează, pe această temă, opinia publică cu emisiuni, informaţii şi filme tendenţioase, precum Auschwitz, confirmînd, încă o dată, demonstraţia lui Norman Finkelstein din INDUSTRIA HOLOCAUSTULUI.

Între timp, am publicat, în revista SANTINELA, nr. 19, august 2007, pag. 7 (http://www.strajerii.ro/santinela019.pdf), Protestul Vatrei Româneşti, semnat de d-l prof. univ. dr. Ion Coja, prin care denunţa faptul că Mosadul a furat Memoriile lui Wilhelm Filderman, de la secretarul acestuia, de la Paris, Memorii care aparţin de drept, Academiei Române – căreia i le-a lăsat, prin testament, Filderman – şi care atestau că în Transnistria nu a fost nici un holocaust. Referitor la acest furt şi pe baza concluziilor implicite ale respectivului Protest al Vatrei Româneşti, în pagina 2, din acelaşi număr al revistei, am publicat articolul „Propaganda holocaustică – un gheşeft super-abject“, republicat pe AlterMedia, în care am demonstrat că respectivul furt atestă inexistenţa holocaustului în Transnistria şi, în genere, în România şi că, totodată, furtul comis denotă, încă o dată, transformarea propagandei în holocash. Căci, într-adevăr, dacă Mosadul a furat Memoriile lui Wilhelm Filderman, atunci această crimă a fost comisă tocmai pentru a se împiedica aflarea adevărului în ceea ce ne priveşte – că nu a existat holocaust al evreilor comis de români în Transnistria (şi, evident, nici în altă parte!) – şi pentru a se menţine minciuna debitată de escrocii Radu Ioanid, Randolph Braham, Matatias Carp, Vladimir Tismăneanu, Lya Benajmin, Jean Ancel ş.a., adunaţi în jurul escrocului-şef Elie Wiesel, care declarase impertinent: România a ucis, a ucis, a ucis!“ Dar, de vreme ce apologeţii „Holocaustului unic“ mint cu neruşinare şi fură documentele importante care ne disculpă, atunci, pe cale de consecinţă logică şi juridică, mint şi în celelalte aspecte: că nu a existat un „holocaust unic“ al evreilor şi, în orice caz, nu au fost ucişi 6 milioane de evrei, ci, cum relevă cercetătorii serioşi şi obiectivi, mult mai puţini dintre evrei şi mult mai mulţi din partea altor naţiuni. Or, gonflarea numărului victimelor de la cîteva sute de mii la 6 milioane nu a avut decît acest scop: confecţionarea „holocaustului unic“ şi transformarea lui în holocau$t, în holocash – fapt denunţat de Norman Finkelstein, Roger Garaudy, Robert Faurisson, Arthur Butz, Jürgen Graf, Germar Rudolf, Wilhelm Stäglich şi toţi ceilalţi autori ai literaturii zise „revizioniste“, ale căror nume şi lucrări pot fi văzute pe http://www.vho.org/aaargh/fran/livres/reprints.html şi la care m-am mai referit în articolul meu Literatura holocaustica: cascavalul secolului (2).

În acelaşi sens – că nu există holocaust provocat de români sau de România, dar că existăholocash sau holocau$t – pledează şi articolul d-lui Ion Coja, „Schimb holocaust ambiguu contra Premiu Nobel: Amintiri din Transnistria uitate de Norman Manea“ (vezi SANTINELA, nr. 17, iunie 2007, pag. 12-13), în care profesorul Coja demontează minciunile lui Norman Manea privind pretinsul holocaust din Transnistria, minciuni debitate ca să facă şi el un gheşeft pe ultimii ani ai vieţii lui de netrebnic: să i se acorde şi lui – precum impostorului Elie Wiesel – Premiul Nobel, pentru că a confecţionat maculatură despre holocau$t, după ce România l-a făcut om şi „mare scriitor“.

Agresiunile multiple ale evreilor contra românilor – sub alte aspecte decît confecţionarea acuzei cu holocau$tul – este relevată, pe larg, de Cornel Dan Niculae, în lucrarea sa în trei volume,Războiul nevăzut al evreilor sionişti cu românii. Nu-i mai puţin adevărat că aceste agresiuni sunt favorizate de politica filo-sionistă a tuturor celor care au condus şi conduc România în aceşti 19 ani apocaliptici!

 Suportul extern al adeveririi predicţiilor

 Pe de altă parte, la şase ani de la publicarea faimoasei sale cărţi INDUSTRIA HOLOCAUSTULUI(vezi http://www.amazon.com/Holocaust-Industry-Reflections-Exploitation-Suffering/dp/185984488X/ref=pd_bxgy_b_text_b/192-3518530-7627029) Norman G. Finkelstein a publicat, la începutul lui 2008, cartea Beyond Chutzpah – On the Misuse of Anti-Semisitsm and the Abuse of History (cf. http://www.amazon.com/Beyond-Chutzpah-Misuse-Anti-Semitism-History/dp/0520245989) tradusă, prompt, sub titlul TUPEU! Argumentul antisemitismului şi maltratarea istoriei (Editura Antet, 2008), în care a reluat tematica respectivă. Întrucît această carte abia a apărut în româneşte şi este puţin cunoscută, voi da cîteva citate – unele mai lungi, dar necesare – care sprijină cercetarea mea contra abominabilei propagande holocaustice – cercetare bazată, de altfel, în principal, cum frecvent am subliniat în diversele materiale anterioare, chiar pe lucrările unor autori evrei oneşti (fiindcă există, încă, şi dintre aceştia!).

«Într-un studiu anterior, am analizat modul în care holocaustul nazist a fost transformat într-o armă ideologică în scopul de a imuniza Israelul faţă de criticile legitime (Finkelstein se referă laHolocaust Industry – nota mea, V.I.Z.). În lucrarea de faţă voi examina o variantă a acestei manipulări, şi anume „noul antisemitism“. De fapt, acuzaţia referitoare la un nou antisemitism nu e nici nouă, nici legată de antisemitism. Ori de cîte ori Israelul este supus unor presiuni internaţionale pentru a se retrage din teritoriile ocupate, apologeţii săi lansează încă o campanie mediatică orchestrată meticulos pe tema omniprezenţei antisemitismului în lume. Această exploatare neruşinată a antisemitismului delegimizează criticile la adresa Israelului, îi desemnează pe izraelieni ca victime în locul palestinienilor şi mută presiunile asupra lumii arabe, care trebuie să scape de antisemitism. (…) Am început această introducere cu o referire la scandalul legat de cartea Din vremuri imemoriale, întrucît unul dintre motivele pentru care conflictul izraeliano-palestinian este înconjurat de atîtea controverse constă în proliferarea escrocheriilor prezentate drept cercetări academice serioase.

În viaţa intelectuală există un mecanism de control al calităţii, deşi imperfect. (…) Una dintre trăsăturile remarcabile ale conflictului izraeliano-palestinian este tocmai aceea că mecanismele de control al calităţii nu funcţionează aproape deloc. Autorul cărţii poate preda la o universitate de prim rang şi cartea însăşi poate să fie publicată de o editură prestigioasă, să primească laude entuziaste şi recenzii excelente în publicaţiile importante şi, totuşi, textul să fie o prostie de la un capăt la altul. Cel mai recent reprezentant al acestui gen – şi subiectul părţii a doua a cărţii de faţă – este best-seller-ul În apărarea Israelului, aparţinînd lui Alan Dershowitz, profesor de drept la Harvard. Se poate spune, fără teama de a greşi, că În apărarea Israelului întrece Din vremuri imemoriale ca amploare a înşelătoriei şi este una dintre cele mai spectaculoase escrocherii academice publicate vreodată pe tema conflictului izraeliano-palestinian. (…) Desigur, nu este important că Dershowitz e un şarlatan, ci faptul că părtinirea instituţională sistematică permite că nişte cărţi precum În apărarea Israelului să devină best-seller-uri naţionale. Dacă n-ar fi fost pedigriul lui Dershowitz de la Harvard, laudele la adresa cărţii din partea unora ca Mario Cuome, Henry Louis Gates Jr., Elie Wiesel şi Floyd Abrams, recenziile favorabile din publicaţii precum New York Times şi Boston Globe ş.a.m.d., În apărarea Israelului ar fi supravieţuit pe rafturile librăriilor la fel de mult ca ultima revistă a Societăţii Pămîntului Plat» (cf. TUPEU!, pag. 24, 25, 26).

Ca şi în INDUSTRIA HOLOCAUSTULUI, ironia lui Finkelstein este pe cît de întemeiată, pe atît de zdrobitoare: «În Statele Unite, ameninţarea unui nou antisemitism provenea, conform lui Forster şi Epstein, de la „stînga radicală“, cu organizaţii precum Partidul Socialist Troţkist al Muncitorilor, Partidul Comunist Stalinist American şi Partidul Progresist Maoist al Muncii – chiar dacă electoratul lor, strîns laolaltă, ar fi încăput confortabil într-o cabină telefonică» (op. cit., pag. 34).

Sau un alt exemplu de ironie demolatoare prin ea însăşi: «În iunie 2004, noul circ al antisemitismului şi-a instalat cortul la Organizaţia Naţiunilor Unite, cu ubicuul Wiesel, aflat din nou în centrul atenţiei. (…) În cuvîntarea de la Organizaţia Naţiunilor Unite, Wiesel a denumit antisemitismul „cea mai veche credinţă fanatică din istoria cunoscută“, care, mai mult, combina într-o manieră unică toate celelalte forme de fanatism. Tot ce ţine de evrei este unic: antisemitismul, Holocaustul, Israelul, naţionalitatea evreiască, poporul evreu… Dincolo de şovinismul ei respingător, această doctrină a unicităţii, atît de găunoasă din punct de vedere intelectual, slujeşte funcţia ideologică utilă de a permite Israelului să revendice o dispensă morală unică: dacă suferinţele evreilor au fost unice, atunci Israelul nu trebuie să fie constrîns de standardele morale normale.

Socotind, fără îndoială, că putea marca uşor cîteva puncte pentru a-i impresiona pe stăpînii săi de la Washington, secretarul general al O.N.U., Kofi Annan, a intrat în joc. „După şaizeci de ani, antisemitismul scotea iarăşi capul“, intona el. „Lumea asista la o resurgenţă alarmantă a acestui fenomen, sub forme noi şi în noi manifestări“. Annan a cerut ca „toată lumea să-i combată activ şi fără compromisuri pe aceia care neagă realitatea Holocaustului sau unicitatea lui“. Dar ce osîndă vor primi cei care-i neagă unicitatea? Închisoarea? Pedeapsa cu moartea? O oră între patru ochi cu Elie Wiesel? S-ar fi crezut că un secretar general provenit de pe un continent care a fost decimat de colonialism ar manifesta un oarecare scepticism faţă de unicitatea Holocaustului şi, dat fiind că în prezent Africa este devastată de foamete, boli şi războaie, ar avea alte priorităţi decît să mobilizeze comunitatea internaţională pentru afirmarea unicităţii Holocaustului» (idem, pag. 77-79).

Şi mai „exotică“ este calificarea făcură unui negru apologet-sionist: «Cu siguranţă că întreprinzătorul profesor de culoare Henry Louis Gates Jr. nu a avut de pierdut în ochii conducerii universităţii atunci cînd, în 1992, a denunţat „antisemitismul negrilor“ sau ceea ce el numea „noul antisemisitm“ – iată cît de des revine această expresie – într-un articol de o pagină din The New York Times. Să loveşti în cei lipsiţi de putere, mai ales cînd sunt „din neamul tău“, pentru a obţine favorurile celor puternici se numeşte curaj moral în cercurile de elită“». Şi, în nota de subsol, dă cîteva rînduri din lauda făcută de demagogul de culoare, pe care o încondeiază absolut antologic: «Am ajuns să înţeleg foarte repede că Israelul este o comoară de civilizaţie pentru întreaga comunitate umană, dar este şi una dintre cele mai vulnerabile. (…) În apărarea Israelului constituie o lectură indispensabilă pentru aceia dintre noi care suntem profund neliniştiţi de ascensiunea antisemitismului în societatea americană, chiar şi în campusurile universitare.“ Cu laude de genul acesta se strică reputaţia prostituţiei» (idem, pag. 86).

 Radu Ioanid-Sperjuru’

 Radu Ioanid este o altă clonă a escrocului Elie Wiesel. De la escrocheriile literar-politice ale lui Elie Wiesel şi de la escrocheriile academice ale lui Joan Peters, Alan Dershowitz et comp., să revenim la escrocheria juridico-imobiliară a lui Radu Ioanid. (Referitor la escrocheria politico-literară a lui Ioanid, din cartea sa Răscumpărarea evreilor. Istoria acordurior secrete dintre România şi Israel. Editura Polirom, 2005, am comentat, sumar, în alt material, peAlterMedia. La această agresiune axiologică voi reveni, pe larg, în alt studiu).

Între timp, s-a adeverit şi previziunea mea că escrocul Radu Ioanid va pierde procesul prin care a cerut restituirea apartamentului pe care-l ocupase în Socialism – în care el voia să înfiiţeze, nici mai mult nici mai puţin, un „muzeu al holocaustului“! E-adevărat, lichelele de judecători de la instanţa de fond i-au dat cîştig de cauză, pentru că nu aveau rectitudinea morală şi demnitatea profesională să respingă acţiunea unui jidan naturalizat american. Deşi în cauză era o familie de români amărîţi – între care unul dintre copiii lor era nevăzător –, pe care rapacitatea escrocului Radu Ioanid îi aruncase, efectiv, în stradă, înainte de a se fi încheiat procesul prin care i s-ar fi adjudecat, eventual, apartamentul – pentru că el se ştia dinainte cîştigător, căci se baza pe presiunea statutului său de evreu-cetăţean-american, prin care influenţa lichelele de judecători.

Să ne amintim că jidanii şi alţi asemenea escroci infiltraţi în Principatele Unite, atunci cînd erau prinşi comiţînd ilegalităţi, se sustrăgeau judecăţii şi pedepselor invocînd că „sunt supuşi austrieci“ – chiar dacă nu veneau din Imperiul Austro-ungar, ci, cum se întîmpla de obicei, veneau ilegal şi din alte zone: Polonia, Imperiul Ţarist etc.! Acum se repetă situaţia, aceşti criminali invocînd faptul că sunt cetăţeni americani! Vezi, printre altele, şi cazul Teo Peter!

Încă din vara anului 2002, înainte de a se fi dat sentinţa definitivă, Margareta Chetreanu publicase un scurt articol, în revista România Mare, în care semnala informaţia preluată, aici, de mine – şi care apăruse în episodul acestui studiu tipărit în Justiţiarul cu o săptămînă înainteatermenului final de judecată –, anume faptul că infractorul rămas nepedepsit Radu Ioanidfusese despăgubit la emigrare de statul român şi, pe cale de consecinţă juridică, nu mai avea dreptul să-şi revendice apartamentul! Dar instanţa de fond – din cauza obsecviozităţii judecătorilor care o compuneau – nu ţinuse cont de acest semnal de presă, deşi este exclus să nu fi aflat de el. Căci, în urma acestei informaţii din presă, de escrocherie a aflat şi avocatul amărăştenilor – unul dintre rarii avocaţi cinstiţi, care apără pînă în pînzele albe cauza celor pe care se angajează să îi apere. Ca atare, el a căutat în arhive şi a găsit actul pe care ticălosul de Radu Ioanid îl semnase „cu mînuţa lui“ şi care atesta că fusese despăgubit cînd emigrase din România!

Acest act trebuia cerut şi de judecătorii instanţei de fond, dacă ar fi respectat deontologia juridică, de care fac atîta caz, cu „gîndirea lor suverană şi independentă“. Dar nu, ei au dovedit că sunt nişte lichele de cea mai crasă speţă. La recursul declarat, Curtea de Apel a trebuit să dea cîştig de cauză familiei de români, în baza probei aduse de avocatul chiriaşilor, cum că netrebnicul Radu Ioanid minţise. Dar membrii completului de judecată al instanţei de apel nu i-au pedepsit pe membrii instanţei de fond în nici un fel pentru măgăria de judecată comisă şi nici pe escrocul Radu Ioanid – care, acum, iată, are tupeul tipic neamului său să apară pe sticla televizoarelor ca să ne dea „lecţii“ şi să ne înjure! Însă nu e timpul trecut: apelez la toţi ziariştii de bună credinţă să începem o campanie de presă pentru sancţionarea administrativă, pecuniară, profesională, morală şi, mai ales, penală a magistraţilor respectivi şi, în acelaşi timp, o campanie pentru condamnarea penală imediată a impostorului Radu Ioanid, vinovat – cum anticipasem, încă în 2002 – de sperjur, întrucît fapta sa este, deja, dovedită de actele existente în dosarul cauzei.

Asta-i dimensiunea imorală şi holocaustică a mincinosului Radu Ioanid: rapacitatea, calitatea funciară a neamului său – khazarii. Dacă Justiţia României va reuşi să-l condamne la puşcărie pentru sperjur, vom reuşi să-l declarăm şi persona non grata! Cu condiţia, desigur, ca Justiţia să fi depăşit faza de Ju$tiţi€! În treacăt fie spus, cu vreo lună înaintea începerii campaniei electorale parlamentare din noiembrie 2008, preşedinta Consiliului Superior al Magistraturii, Lidia Bărbulescu, ceruse ministrului Ju$tiţi€i, Cătălin Predoiu, „să emită o ordonanţă de urgenţă pentru pedepsirea penală a celor care denigrează Magistratura şi magistraţii“! După care, la cîteva zile, a apărut în presă cazul judecătoarei care conducea beată autoturismul. Cum se ştie, cazul a luat o întorsătură neaşteptată şi inversată: poliţiştii care au prins-o în flagrant-delict au fost daţi în judecată de judecătoarea beţivă pentru calomnie etc., iar ei sunt acum anchetaţi penal! Acesta-i modul cum se apără, între ei, cei din clica magistraţilor, cum am relevat şi în episodul anterior: ei înlocuiesc Legea cu fărădelegea; Dreptatea cu nedreptatea; Binele cu răul: laconic zis, ei inversează valorile. Evident, într-un atare stat de drept-curmeziş, e greu să pui la punct astfel de specimene, care au judecat inclusiv în dosarul lui Ioanid-Sperjuru’! Cazul judecătoarei Maria Huza, ex-preşedinta Tribunalului Bucureşti, este pe cît de grăitor, pe atît de revoltător! Referitor la magistrata Lidia Bărbulescu, puteţi citi aici, pe AlterMedia, pe blogul lui Marius Mioc, modul cum i-a pus ea pumnul în gură lui Marius Mioc; iar referitor la valoarea morală şi profesională a noului-vechi ministru Cătălin Predoiu, din guvernul Boc, (re)citiţi, tot aici, „Triumviratul malefic“; cît despre valoarea morală şi profesională a Magistraturii şi magistraţiilor, (re)citiţi „Prezumţia de vinovăţie a magistraţilor va înlătura corupţia din Ju$tiţi€“.

Dar, chiar dacă această campanie de presă nu se va realiza, iar judecătorii respectivi şi escrocul Radu Ioanid-Sperjuru’ nu vor fi pedepsiţi cum merită, un fapt este dovedit: că măgarul Radu Ioanid este un sperjur, un mincinos rămas nepedepsit şi, ca atare, toată propaganda cu „holocaustul din România“ este la fel de mincinoasă şi, într-o formă sau alta, va trebui pedepsită. În mod similar, pentru că şi „marele escroc“ Elie Wiesel – cum zicea Robert Faurisson şi, după el, toţi revizionişii! – a fost dovedit că este mincinos, inclusiv propaganda cu „holocaustul unic“ al evreilor trebuie contracarată şi pedepsită: în primul rînd, să fie condamnată moral pe plan internaţional.

 Radu Ioanid-Răzbunătoru’

 Revenind la acuza adusă de Radu Ioanid d-lui prof. univ. dr. Dumitru Sandu, de a fi fost informator al Securităţii, acuza este neîntemeiată, iar explicaţia este mai simplă: motivaţia ei este absconsă şi are un caracter răzbunător. Anume, la puţin timp după Retrovoluţia din decembrie 1989, noul preşedinte al României, d-l Ion Iliescu, a dispus înfiinţarea, pe lîngă preşedinţie, a unui „Departament de studii sociale“. În cadrul acestui colectiv, unul dintre cercetătorii principali era prof. univ. dr. Dumitru Sandu. Dar cine era şeful respectivului departament?! Ei, nu ghiciţi oricît v-aţi strădui. Era Virgil Ioanid, tatăl progeniturii sale, Radu Ioanid-Sperjuru’. Fără îndoială, preşedintele Ion Iliescu îl cocoţase în acest înalt post fiindcă se cunoşteau din vremea tinereţii lor revoluţionare, de comunişti kominternişti. Deci, acest tată al lui Radu Ioanid era un jidan kominternist tipic. Ori de cîte ori voia să-şi impună prostiile sale – căci „idei“ nu puteau fi numite –, argumentul simplu şi permanent era, realmente, bătutul cu pumnul în masă, că aşa „voia muşchii lui“ de şef-de-departament-prezidenţial. Evident, ăsta nu era comportament ştiinţific, demn de un departament prezidenţial postdecembrist, fie şi într-o democraţie originală, ca a noastră! Întrucît funcţia deţinută era, efectiv, prea mare pentru mintea lui mică şi obstrucţiona grav activitatea de cercetare a departamentului, prof. univ. dr. Dumitru Sandu – care, pe linie de competenţă profesională, era adevăratul şef al departamentului, adică, în termeni sociologici, era liderul informal –, i-a explicat preşedintelui Ion Iliescu stilul stalinist de conducere al lui Virgil Ioanid, care anula toate eforturile echipei departamentului. Ca atare, fireşte, preşedintele Ion Iliescu nu a avut încotro şi l-a dat afară pe jüdeo-kominternistul Virgil Ioanid. Urmarea este că nedemnul său urmaş, escrocul Radu Ioanid, se răzbună pe profesorul universitar român Dumitru Sandu, deşi acest Radu Ioanid este doar un obscur director al unui stabiliment despre unicitatea (!) holocau$tului evreilor, construit la Washington, deşi acolo trebuia făcut unul despre holocaustul comis de americani contra japonezilor la Hiroşima şi Nagasaki, sau, la fel de întemeiat, despre holocaustul comis de yankei contra indienilor americani!

 Culmea ironiei şi a făţărniciei atît a jidanilor, cît şi a americanilor manevraţi de aceştia este atestată chiar de o carte a unui evreu american sau jidan european, Gilbert Sinoué, tradusă, recent, în româneşte, Un vapor pentru infern (Pro Editură şi Tipografie, Bucureşti, 2007). Autorul „povesteşte, oră de oră, o epopee despre care s-ar crede că nu a putut exista, întrucît pare de neconceput“: peregrinările a 937 de jidani germani, dotaţi cu vize de emigrare emise de Germania hitleristă, pentru a se stabili în Occidentul tolerant şi „atotcuprinzător“ – cum „salută“, în caricatura alăturată, senatorul evreu-american Joe Lieberman. Dar, începînd cu S.U.A., conduse de „umanistul“ Roosevelt, urmate de Canada, de „naţiunile din America Latină“, toţi „refuză“ să îi primească. Iar acum, toţi occidentalii se întrec în a-i căina pe evrei, în a înfiinţa muzee ale holocaustului şi în a acuza România de a fi comis holocaust, deşi a fost singura ţară care i-a protejat pe evrei!

Ăştia-s jidanii care, acum, „veşnic recunoscători“ – cum pretindea escrocul Elie Wiesel că ar fi evreii –, fac presiuni contra României, care invadează România ascunşi sub nume româneşti, care vor să acapareze conducerea României şi care-i cumpără pe liderii autohtoni, ca să ne oblige să includem în programele şcolare lecţii despre holocau$t – pentru a le induce copiilor noştri o vină pe care nu o avem! Ăştia-s jidanii ce constituie xenocraţia care conduce România. Ăştia-s jidanii care au cumpărat nenumărate apartamente, întreprinderi şi pămînt în România, după modeulul Palestinei, pentru a pretinde, ulterior, să facă aici un al doilea Israel. Acesta a fost scopul ascuns al distrugerii industriei, agriculturii, moralei şi spiritualităţii României – cu ajutorul cleptocraţiei autohtone –: în locul românior să vină străinii – „investitorii strategici“ – , iar în fruntea lor jidanii, pentru că ar fi „poporul ales“!

„Popor ales“ pe care evreul-american Noam Chomsky îl caracterizează prin cuvintele unui izraelian: «Autoritatea internă a armatei izraeliene atinsese un punct în care Israelul era descris de Ben Kaspit, coresponentul armatei, „nu ca un stat cu o armată, ci ca o armată cu un stat“» (cf.INTERVENŢII, Editura Vellant, Bucureşti, 2007, pag. 33). Ceea ce revine, cu alte cuvinte, la afirmaţia lui Roger Garaudy, cum că Israelul nu este altceva decît dictatura militară cea mai sîngeroasă, care „aplică politica napalmului“. Tot Chomsky vorbeşte, în cărţie sale, de „crimele americano-izraeliene“ comise contra palestinienilor şi libanezilor. De altfel, cum am mai amintit, chiar evreii fundamentalişti, organizaţi în Neturei Karta (cf. www.uska.org), contestă existenţa statului Israel şi, totdată, denunţă agresiunile Israelului contra Libanului şi a palestinienilor. Şi să nu uităm afirmaţia lui Shimon Perez, cum că Israelul „a cumpărat România“, pe lîngă alte locuri sau ţări: Manhattan-ul, Ungaria, Polonia etc. (cf. http://www.youtube.com/watch?v=ohtU7x6dKb8)!

A venit momentul să ne trezim „din somnul cel de moarte“ şi să ne apărăm pămîntul, valorile şi drepturile ancestrale agresate atît de unii reprezentaţi ai „poporului ales“, cît şi de alţii.

 19 decembrie 2008

 P.S. Într-o emisiune de la Antena 3, în 4 ianuarie 2009, pe la ora 15 şi 25 min, acelaşi vorbete bîlbîit, Dan Petre, fiul mămiţichii lui, Zoe Petre, printre prostiile şi minciunile debitate despre ofensiva criminală a Israelului în Fîşia Gaza, a pretins că „Hamas este o organizaţie teroristă, iar despre Israel se ştie că este un stat democratic!“ Or, despre Israel se ştie exact invers: că este primul stat terorist, înfiinţat de terorişti şi condus, apoi, de aceiaşi terorişti care au condus diferitele organizaţii teroriste care au concurat la înfiinţarea Israelului: Irgun, Stern etc. Ben Gurion, Menahem Begin, Ariel Sharon, Moshe Dayan au fost la conducerea directă a acestor organizaţii, apoi au condus ca premieri, preşedinţi, miniştri ai Apărării etc. şi conduc şi acum Israelul prin dictatura militară – care, iată, a pornit un nou război criminal contra Palestinei.

Însuşi sionismul a fost declarat doctrină rasistă şi a fost condamnat ca atare de către O.N.U. – fireşte, mai puţin de către S.U.A. şi cîteva acolite ale lor.

 5 ianuarie 2009

 ADDENDA

           Trebuie să fac unele precizări. Am aflat, recent, că avocatul amărîţilor români agresaţi şi evacuaţi din locuinţă de către americanul-jidan (khazar) Radu Ioanid dovedise promptitudine şi a prezentat instanţei de fond documentul care atesta că escrocul Radu Ioanid fusese despăgubit la emigrare! Ca atare, instanţa de fond a fost nevoită să îi respingă acţiunea! Aşadar, turpitudinea lui Radu Ioanid este relevată, în mod suplimentar, de faptul că a mai făcut şi recurs! Or, Radu Ioanid a fost încurajat în tupeul său de faptul că instanţa de fond nu l-a condamnat – ea însăşi! – pentru sperjur, aşa cum trebuia. Cu atît mai mult instanţa Curţii de Apel trebuia să o facă. De aceea, alegaţiile de mai sus referitoare la instanţele de fond şi de recurs rămîn valabile pînă va fi judecat şi condamnat Radu Ioanid pentru sperjur şi declarat persona non grata definitiv: să nu mai aibă niciodată dreptul să intre în România! Aceasta este cu atît mai necesar cu cît, rămas nepedepsit pînă acum, tupeul său a crescut progresiv. Astfel, după ce Banca Naţional a României a turnat medaliile pentru Patriarhii României, escrocul Radu Ioanid a fost în fruntea celorlalţi alogeni din neamul lui – cei din aşa-zisul „institut Elie Wiesel“, din filiala locală a „Centrului“ teroristului Simon Wiesenthal ş.a. – care au făcut mare tămbălău ca respectivele medalii să fie distruse pe motiv că Patriarhul Miron Cristea a făcut şi a dres!

Între timp, a apărut ştirea-bombă că, într-un tribunal din Budapesta un evreu-maghiar,Nikolaus (Miklós) Grüner, care, în mod real, fusese în lagărul de concentrare din Buchenwald, i-a dresat un proces penal lui Elie Wiesel pentru substituire de persoană: adică propagandistul nr. 1 din lume al „Holocaustului“ nu este decît cel mai abject impostor:Auschwitz Survivor Claims Elie Wiesel is an Impostor (cf.http://www.henrymakow.com/translated_from_the_hungarian.html?). De aceea, ştirea era „bombă“ numai în România, căci în Occident de mult se ştie că este un „mare escroc“ – aşa cum susţin mulţi autori, în Occident, cam de prin anul 1960. Dar, în România, unde presa este – în cea mai mare parte – în mîna alogenilor, există o veritabilă prohibiţie asupra acestui subiect, ceea ce i-a permis preşedintelui Ion Iliescu să-i atribuie „Steaua României“, spre batjocorirea românilor, iar altor lichele să-l facă membru de onoare al Academiei Române! Dar, la fel ca pînă acum, asupra procesului penal din tribunalul budapestan „s-a pus batista pe ţambal“!

Totuşi, se răspîndeşte tot mai mult în opinia publică internă şi internaţională constatarea că propaganda agresivă cu holocaustul celor 6.000.000 de evrei nu este decît o escrocherie orchestrată internaţional de cercurile oculte sioniste de peste un secol: noţiunea „holocaust“ şi ideea celor „6.000.000 de evrei ucişi“ sunt doar nişte scorneli lansate în presa internaţională – îndeosebi nord-americană! – încă din anul 1900!!! O demonstrează Don Heddesheimer în celebra lui carte The First Holocaust: Jewish Fund Raising Campaigns with Holocaust Claims During and After World War I (cf.http://www.amazon.com/Holocaust-Jewish-Raising-Campaigns-Holocaust/dp/0984631259/ref=sr_1_3?s=books&ie=UTF8&qid=1338897069&sr=1-3), carte rezumată în texte precum 140 Occurrences Of The Word Holocaust The Number 6,000,000 Before The Nuremberg Trials Began (cf. http://balder.org/judea/Six-Million-140-Occurrences-Of-The-Word-Holocaust-And-The-Number-6,000,000-Before-The-Nuremberg-Trials-Began.php)!!!

O bibliografie minimală care lămureşte pe orice om de bună credinţă în problema escrocheriei holocaustului este indicată, mai sus, în Scrisoarea adresată d-nei Ulrike Beitsprecher.

Pentru cititorii din România şi din afara ei, mai adaug cîteva link-uri:

http://ro.altermedia.info/opinii/propaganda-holocaustic-un-gheeft-super-abject_7658.html;

http://www.stormfront.org/truth_at_last/predicted.htm;

http://www.vho.org/aaargh/fran/archFaur/1995-2000/RF951218.html;

http://ro.altermedia.info/mass-mediacenzura/tesu-solomovici-dezinformatoru%E2%80%99_20811.html;

http://www.animanews.com/index.php?option=com_content&view=article&id=1176:doina-weinerth-consiliul-central-al-evreilor-din-germania-protesteaz-fa-de-atribuirea-premiului-adorno-judithei-butler-video&catid=12:articole&Itemid=29;

http://ro.altermedia.info/politica/wiesel-ioanid-mizerabilii_22965.html;

http://ro.altermedia.info/politica/elie-wiesel-impostorul-sau-pseudowiesel-1_23002.html

http://ro.altermedia.info/politica/elie-wiesel-impostorul-sau-pseudowiesel-2_23011.html

http://ro.altermedia.info/politica/elie-wiesel-impostorul-sau-pseudowiesel-3_23018.html.

             Iată de ce un individ de teapa lui Radu Ioanid nu trebuie primit nicăieri, necum la simpozionul din Republica Moldova pe tema aşa-zisului „holocaust uitat din Transnistria“: dimpotrivă, trebuie alungat ca pe-un cîine turbat!

 21 septembrie 2012

Colonel (r.) Vasile I. ZĂRNESCU

 P.S. Link-urile studiului HOLOCAUST-OLOGII – VECTORI AI RĂZBOIULUI AXIOLOGIC:

 http://ro.altermedia.info/antisistem/holocaust-ologii-vectori-ai-razboiului-axiologic-1_10852.html#more-10852

http://ro.altermedia.info/antisistem/holocaust-ologii-vectori-ai-razboiului-axiologic-2_10862.html

http://ro.altermedia.info/antisistem/holocaust-ologii-vectori-ai-razboiului-axiologic-3_10871.html

http://ro.altermedia.info/politica/holocaust-ologii-vectori-ai-razboiului-axiologic-4_10879.html

http://ro.altermedia.info/politica/holocaust-ologii-vectori-ai-razboiului-axiologic-5_10948.html#more-10948

 
Anunțuri

4 comentarii »

  1. HI
    By FABIO

    SURSA
    RADU IOANID SPERJURUL: PERSONA NON GRATA Confirmarea predicţiilor privind propaganda holocaustică

    Aici

    Comentariu de mihaibeltechi — Septembrie 23, 2012 @ 5:14 am | Răspunde

  2. Vă mulţumesc foarte mult pentru preluarea materialului meu. Convingeţi-i şi pe alţii să-l republice. Cu cît e citit de mai mulţi români, cu atît adevărul va ieşi la iveală şi vom scăpa mai uşor şi mai rapid de alogeni.

    Comentariu de Vasile Zărnescu — Septembrie 24, 2012 @ 8:44 pm | Răspunde

  3. Minciuna holocau$tica este cascavalul judaic al secolul XXI!

    Comentariu de Nicolae — Martie 15, 2013 @ 1:42 pm | Răspunde

    • Norman Finkelstein -Industria holocaustului , merita citita .

      Comentariu de mihaibeltechi — Martie 15, 2013 @ 2:47 pm | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: