CRONICI DIN GERULIA & STIRI FIERBINTI din TREBUCI

August 27, 2012

Valer Pop: „Bătălia pentru Ardeal“ (1940) (I)

Filed under: Uncategorized — mihaibeltechi @ 12:54 pm

Valer Pop: „Bătălia pentru Ardeal“ (1940) (I)

“…In pleiada politicienilor de formatie liberala din perioada interbelica, Valer Pop, reprezinta figura unui intellectual de mare rafinament, care se pune cu devotement in slujba cauzelor majore ale natiunii. Ca oricare transilvanean patriot, liderul liberal intelege si nu pregeta sa apere aspiratiile pentru care si-au dat viata generatii intregi de romani. Nascut la 26 august 1892 in localitatea Budus din judetul Somes, Valer Pop urmeaza studii universitare de drept si isi sustine doctoratul in stiinte juridice la Universitatea din Cluj.

“Numele acestui transilvanean va ramane in Istoria Romaniei alaturi de cei care au trait la cea mai inalta tensiune dureroasele si dramaticele momente din istoria noastra contemporana, cand trupul tarii a fost sfartecat prin odiosul Dictat fascisto-hortyst.

Valer Pop descrie toate demersurile facute de guvernul roman pentru a iesi din criza primejdioasa in care se zbatea tara. Prezentarea pe care o face “negocierilor preliminare cu Ungaria”(cap.II), dar mai ales descrierea desfasurarii “Conferintei de la Turnu Severin” pe problemele Transilvaniei, si la care el se afla in fruntea delegatiei romane (cap.III), respective a “Arbitrajului de la Viena” si urmarile acestuia, toate reprezinta file inedite pentru cei care vor sa inteleaga si sa cunoasca

dintr-o sursa de cea mai mare incredere tragismul acelor momente, caracterul revansard si reprobabil al adversarilor. Prin prezentarea unor fragmente din studiul lui

Valer Pop, reintalnim imaginea acelor evenimente sumbre, facandu-ne sa intelegem mai bine batalia care s-a dat pentru Ardeal !”

( Fragmente din Prefatarea scrisa de Nicolae Mares la pregatirea pentru tipar a acestei carti de memorii si evocari istorice- ale lui Valer Pop)

Capitolul III – CONFERINTA DE LA TURNU-SEVERIN

Deschiderea Conferintei.

Pentru conferinta cele doua guverne au desemnat numai catre un singur delegat, Ungaria pe Andrei Hory, iar Romania pe mine. Generalul Corneliu Dragalina, ministrul plenipotentiar I.Brosu, Sabin Manuila figurau ca experti, iar ceilalti ca personal auxiliar. Participa si ministrul nostru la Budapesta, Gh. Crutzescu ca observator.

In dimineata zilei de vineri 16 august am vazut la Turnu-Severin pe ministrul Ungariei L.Bardossy caruia i-am pus in vedere intentia mea de a amana lucrarile conferintei pe luni, 19 august pentru a putea examina cu toata atentia si seriozitatea propunerile ungare, inca necunoscute guvernului roman. Bardossy s-a aratat ostil amanarii si a refuzat acceptarea unei amanari atat de excessive, invocand impresia rea pe care ar produce-o aceasta lunga intrerupere a lucrarilor, la Budapesta. In principiu s-a declarat de accord numai cu o amanare de 24 ore, mai ales ca si M.Manoilescu ar fi convenit(?) ca si o amanare de 2 zile ar fi cam mult.

Conferinta s-a deschis la ora 12, din cauza intarzierii delegatiei ungare. Intre timp mi-a reusit – cu ajutorul membrilor delegatiei – sa dau salii de sedinta un aspect mai potrivit, gasind-o intr-o stare care nu cadra cu demnitatea Statului Roman. Nici stenografii pentru sedinta nu ni s-au pus la dispozitie. Andrey Hory, delegatul Ungariei era insotit aproape numai de ofiteri, toti cu revolver la centura, foarte siguri de sine. Hory, inainte de deschiderea sedintei, mi-a comunicat ca impartaseste parerea lui Bardossy cu privier la amanarea limitata a lucrarilor conferintei.

La deschidere mi-am asumat presedintia conferintei, ca un lucru de la sine inteles si am pastrat-o pana la urma, fara sa intampin impotrivire din partea delegatiei ungare. La deschidere am rostit urmatoarele fraze protocolare:

“In numele guvernului regal roman dornic de a inlatura, in sprit de reciproca comprehensiune, piedicile care se pun in calea unei intelegeri sincere si durabile intre Ungaria si Romania, salut pe Excelenta Voastra, in calitatea de delegate al guvernului regal ungar, cum si pe domnii care il insotesc, si exprim dorinta sincera a guvernului meu, cum si dorinta mea personala de a vedea lucrarile noastre incununate de success,

deschizand o era noua in raporturile dintre cele doua tari”.

Dupa raspunsul lui Hory am remis deplinele mele puteri care au fost gasite in perfecta forma. In schimb am constatat ca deplinele puteri ale lui Hory consistau intr-un simplu mandat de a negocia, semnat de contele Csaky ministrul Afacerilor Straine al Ungariei. La observatia facuta de mine, Hory a dat explicatia ca aceasta ar fi uzanta in Ungaria, ceea ce m-a facut sa replic ca plenipotentiarul unui sef de stat nu poate negocia, la o conferinta, cu mandatul unui ministru strain, ci numai cu plenipotentiarul celuilalt sef de stat. Hory si-a luat obligatia sa prezinte la sedinta viitoare, depline puteri similare cu al mele. Cu aceasta rezerva, am dat cuvantul lui Hory pentru expunerea punctului de vedere ungar. Hory a dat citire unui aide-memoire pe care la urma, insotit de o harta, mi l-a remis:

“Guvernul ungar in Memoriile sale din 7 si 11 august si-a permis de a expune anumite principii pe baza carora isi intemeiase speranta de a putea ajunge la un compromise cu Romania.

Guvernul roman dandu-si foarte probabil seama de aceasta dorinta, a binevoit sa accepte ordinea de idei pe care Guvernul ungar a dezvoltat-o.

Guvernul roman, intr-adevar, a trebuit sa-si dea seama ca Guvernul ungar este gata sa-si ia responsabilitatea unui compromise leal, chiar cu pretul a grele sacrificii si al unei discriminari manifeste in prejudicial sau.

Situatia Guvernului ungar nu este usoara. Este evident ca Guvernul roman, dupa ce a incheiat un accord cu U.R.S.S. si fiind pe punctul de a incheia un altul cu Bulgaria, in baza principiului “status quo ante”, a facut o discriminare in prejudiciul Ungariei din moment ce n-a facut in acelasi timp o propunere asemanatoare Ungariei, care are un titlu milenar asupra intregei Transilvanii. Totusi, poporul ungar care a suferit atat prin dictatul de la Trianon, a inteles ca nu trebuiesc cauzate suferinte asemanatoare unui popor cu care are ferma intentie de a trai in buna intelegere sau chiar de a cauta o colaborare durabila si utila pentru fiecare din cele doua parti. Este de sperat cel putin ca poporul ungar va gasi in aceasta o compensatie.

Cu acest scop Guvernul ungar isi permite de a propune Romaniei o impartire a teritoriului in litigiu.

Noua linie frontiera pe care Guvernul ungar isi permite de a o propune Guvernului roman se gaseste pe harta aci – anexata. Guvernul ungar spera ca Guvernul roman, daca ia in considerare ca partea cea mai bogata din punct de vedere industrial, minier si agricol ramane sub dominatie romana si daca aplica intocmai principiile pe care a binevoit sa le dezvolte in memorial sau din 10 august, principii care ar permite de a crea spatii vitale pentru cele doua state pe cat de omogene cu putinta, din punct de vedere etnic – dupa ce s-au efectuat schimbarile de populatie care se impugn – va ajuns la concluzia ca propunerea Guvernului ungar este plina de sacrificii, mai mult decat echitabila si ca ea este realizabila pentru binele celor doua popoare.

Dupa calcularea Guvernului ungar, pe teritoriile destul de sarace care ar reveni Ungariei dupa impartirea teritoriilor in litigiu, ar trebui asigurata existenta la aproape 2 milioane de unguri care se si gasesc acolo sau se recruteaza, in afara de acestia, din populatia celeilalte jumatati a Transilvaniei si din Vechiul Regat, la numarul carora ar trebui adaogati acei care au fost alungati de la vetrele lor in 1918/1919 si chiar mai tarziu, carora autoritatile romane in timp ce ei incercau sa gaseasca un remediu contra hotararilor de expulzare in masa, le-au raspuns ca ar fi mai bine “sa faca apel la bunul Dumnezeu”.

Pentru a evita orice echivoc, Guvernul ungar declara ca nu este insufletit de nici un resentiment si ca drepturile tuturor romanilor care vor voi sa ramana sub suveranitatea ungara, vor fi respectate tot atat de scrupulous ca acele ale ungurilor.

Guvernul ungar este indrumat de convingerea ca ar fi o politica de scurta vedere faptul de a reinsufleti supararile trecutului, din moment ce toate problemele intre Romania si Ungaria vor fi lichidate. Guvernul ungar nu vrea sa cauzeze Romaniei rani nevindecabile atunci cand ii cauta prietenia.

Budapesta, la 11 august 1940”

Fara a desface harta, am suspendat sedinta pentru 10 minute, m-am retras cu generalul Dragalina si Gh.Crutzescu intr-o camera de alaturi, am examinat harta, am constatat ca noua linie de frontiera ceruta de Ungaria este excesiva peste orice masura si astfel prevederile mele s-au realizat. Am redactat o scurta declaratie si inainte de expirarea celor zece minute am redeschis sedinta.

Dupa cum rezulta din harta anexata acestei lucrari, propunerea Ungariei lasa sub suveranitatea Statului Roman numai judetele Fagaras, Sibiu, o parte din Tarnave, cu Blajul, un colt din judetul Alba – fara alba Iulia -, Hunedoara si Banatul, insa cu doua capete de pod pentru Ungaria, la Sud de Mures. Prin urmare Ungaria revendica maim ult decat 2/3 din Ardeal, circa 67.000 km.patrati cu 3.900.000 locuitori – intre cari 2.200.000 romani si numai 1.200.000 unguri.

Declaratia citita de mine la redeschiderea sedintei avea urmatorul cuprins:

“In numele Guvernului Regal Roman constat cu regret ca propunerile facute in numele Guvernului Regal Ungar sint in contrazicere izbitoare cu spiritul de conciliere manifestat prin notele verbale din 7 si 10 august al aceluias

Guvern si mai ales prin cea din urma si ca acestea nu pot constitui o baza acceptabila de discutie, pentru a creea o atmosfera de destindere si raporturi de prietenie viitoare sau cel putin de buna vecinatate, intre cele doua tari vecine, Ungaria si Romania.

Guvernul Regal Roman ramane, totusi, insufletit si pentru viitor de spiritul de conciliere manifestat prin intreaga sa atitudine da pana acum si mai ales prin nota sa verbala din 10 august 1940 si voiu avea onoarea de a expune in sedinta viitoare a conferintei, punctul de vedere al Guvernului Regal Roman si de a face cunoscute propunerile sale”.

Respingerea de plano a tezei ungare ca baza de discutie, intaia parte a

declaratiei, am rostit-o apasat si taios, apoi m-am oprit. Delegatia ungara fu luata prin surprindere si ramase nedumerita, in credinta ca rupture s-a consumat. Pe urma am continuat cu afirmarea spiritului de conciliere a Romaniei si aratarea intentiunii de a expune in sedinta viitoare punctul de vedere romanesc.

Dupa rostirea declaratiei s-a incins un dialog aprig intre Hory si mine. Hory a urmarit sa atinga doua scopuri:

Sa se ajunga la impresia ca declaratia rostita de mine ar fi mai mult sau mai putin o declaratie cu character personal, sau o declaratie a delegatiei, in orice caz insa nu una a guvernului roman si nu ar reprezenta punctul de vedere al acestuia.

Sa obtina printr-o interpretare ulterioara o indulcire a sensului de refuz categoric al declaratiei mele. Am replicat ca declaratia mea reprezinta neindoielnic punctul de vedere al guvernului roman si nu admit deci nici o rastalmacire; ca declaratia mea este categorica si fara echivoc, neavand nimic de retractat, de adaogat sau de interpretat. Replicele si punerile mele la

punct s-au succedat vertiginos in 7-8 reprize, iar moralul delegatului ungar era in vadita scadere. La urma Hory a aratat intr-un ton intrebator, ca mandatul lui fiind limitat si limitative, atitudinea de refuz ar insemna ruptura. La aceasta nu am raspuns nimic. Cand am crezut ca tensiunea nervoasa si-a atins culmea, m-am adresat surazator catre Hory si i-am spus ca in imprejurarile de fata cea mai potrivita solutie ar fi sa ne oprim la propunerea mea initiala, comunicata delegatului ungar inainte de deschiderea conferintei, adica amanarea lucrarilor pe luni, 19 august cand voi expune documentat punctul de vedere al Romaniei si voiu face propuneri in numele ei. Hory a acceptat imediat sugestia si m-a rugat sa fixez ora sedintei de luni. Amanarea de 3 zile nu mai era excesiva, ca inainte de deschiderea conferintei.

La ridicarea sedintei am dat urmatorul comunicat comun:

“Astazi la amiazi, delegatii insarcinati cu convorbirile ungaro-romane, s-au intrunit in sedinta de deschidere.

Reuniunea a avut loc in sala cea mare a Palatului Fundatiei Bibicescu, la Turnu-Severin. Dupa un schimb de cuvantari, facand urari pentru reusita convorbirilor si dupa verificarea deplinelor puteri, Excelenta Sa Dl. Andrei de Hory, consilier intim regal si ministru plenipotentiary, delegatul Guvernului Regal Ungar, a prezentat Excelentei sale Dlui Valeriu Pop, ministru plenipotentiar, fost ministru secretar de stat, delegatul Guvernului Regal Roman, propunerile Guvernului Ungar.

Punctul de vedere romanesc, cum si propunerile Guvernului Regal Roman vor fi expuse in sedinta viitoare care va avea loc luni 19 crt. la 10 dimineata, in akelas loc.

(ss) Valeriu Pop

(ss) Hory

A DOUA SEDINTA A CONFERINTEI

A doua zi, 19 august a avut loc a doua sedinta la Turnu-Severin. Reproduc in intregime notele stenografice luate inainte de amiazi:

Sedinta se deschide la orele 10.15. –

Dl. Valeriu Pop, delegat al Guvernului Regal Roman:

Excelenta, Domnilor, sedinta este deschisa.

Constat, cu regret, ca imputernicirea D-lui Delegat al Guvernului Regal Ungar nu este stabilita in buna si cuvenita forma. Comparand-o cu imputernicirea delegatului Guvernului Regal Roman, veti constata ca puterile delegatului ungar

nu corespund puterilor cu care am venit noi.

Dl.Andrei de Hory, delegat al Guvernului Regal Ungar: As dori sa cunosc intrucat difera deplinele puteri?

Dl.Valeriu Pop: nici nu sunt depline puteri, ci o autorizatie de negociere.

Dl.Andrei de Hory: Este formula care se obisnuieste la noi.

Dl.Valeriu Pop:Va rog sa binevoiti a face comparatia intre textul deplinelor noastre puteri si acela al acestei autorizatii si veti constata ca exista o esentiala si radicala diferenta.

Dl.Andrei de Hory: Dupa cum am avut onoarea a va spune, este forma care se intrebuinteaza la noi.

Dl.Valeriu Pop: Acest lucru este posibil, dar in cadrul unei conferinte ca a noastre, e necesar de a pastra uzantele diplomatice internationale care pretend ca deplinele puteri sa fie redactate in aceeasi forma de o parte si de alta. Sunt deci obligat de a ruga pe Excelenta Voastra sa binevoiasca sa confrunte cele doua texte.

Dl.Andrei de Hory: Iau act.

Dl.Valeriu Pop : Sub aceasta rezerva, adica a completarii din partea Guvernului Regal Ungar a acestei lipse de forma, pana la viitoarea sedinta, vom putea continua ordinea de zi a sedintei prezente.

Dl. Andrei de Hory: Vreti sa spuneti prin aceasta ca nu puteti accepta ca baza puterile noastre?

Dl. Valeriu Pop: Regret ca nu pot sa accept aceasta autorizatie, fara ca ca ea sa fie completata. Suntem dispusi a continua negocierile numai sub rezerva ca veti completa autorizatia pana in dupa amiaza acestei zile sau pana maine. Desigur aveti timpul absolute necesar pentru a completa aceasta autorizatie si sa impliniti aceasta lipsa de forma.

Dl.Andrei de Hory: Sint fortamento obligat sa ma servesc de aceste depline puteri.

Dl.Valeriu Pop: Astazi, da.

Excelenta,

Domnilor,

Delegatia Guvernului Roman a fost surprinsa in modul cel mai viu luand cunostinta de memoriul prezentat de Delegatia Guvernului Ungar.

Delegatia Romana n-a lasat sa treaca un singur moment fara a manifestamirarea sa in fata unei propuneri care, daca ar fi cunoscuta de opinia publica romaneasca ar creea un sentiment de natura a face cu neputinta continuarea negocierilor.

In ciuda acestui sentiment, pe care Guvernul Roman si Delegatia sa il impartaseste de asemeni – Delegatia Romana din ordinal Guvernului sau, isi permite sa prezinte Delegatiei Ungare raspunsul urmator:

In preambulul memoriului din 16 august se face aluzie la evacuarea Basarabiei si a Bucovinei de Nord in favoarea U.R.S.S de o parte si la o eventuala cedare a Dobrogei de Sud in favoarea Bulgariei, de alta parte, pentru a trage concluzia ca ar fi vorba in aceste doua cazuri de o revenire la “status quo ante”, care ar implica intr-un fel oarecare un precedent in favoarea Ungariei.

Delegatia Romana isi permite sa observe ca cele 2 cazuri invocate mai sus n-au nici un raport cu problem ape care o discuta in acest moment cu Delegatia Ungara.

Intr-adevar, in primul caz – acel al Basarabiei si al Bucovinei de Nord – este vorba de o situatie cu totul “sui generis”, in care Romania a fost obligata de a lasa sa se ocupe o parte a teritoriului sau, in urma unei presiuni neasteptate, echivalenta cu un razboi, in care – avand in vedere disproportia de forte militare fata in fata – rezultatul era cunoscut dinainte. Acest caz n-ar putea fi invocat de Ungaria ca un precedent, mai intai fiindca starea de spirit si intentiunile pe care Guvernul Ungar le-a manifestat acceptand de a participa la aceasta conferinta, n-au nimic comun cu o presiune si, in al doilea rand, deoarece conditiile si proportiile nu sunt aceleasi ca in cazul citat mai sus, In cel de al doilea caz – acel al Dobrogei de Sud – e vorba de o provincie a carei importanta, mai curand strategica trebuia sa restabileasca echilibrul de forte in Balcani, chestiune care a pierdut astazi orice actualitate.

Pe de alta parte aceasta provincie n-a fost incorporate la Romania in urma unei adeziuni populare, manifestata in unanimitate, cum a fost cazul cu Transilvania, in marea adunare nationala a Romanilor de la Alba Iulia si adunarile Germanilor de la Medias si Timisoara.

In alta ordine de idei, Delegatia Romana constata ca inaintea convocarii Conferintei de la Turnu-Severin, trei memorii au fost schimbate intre cele doua guverne.

Primul purtand data de 7 august, a fost prezentat la 9 august de Excelenta Sa Domnul de Bardossy, Ministrul Ungariei, Domnului Manoilescu, Ministru de Externe al Romaniei.

Cel de al doilea memoriu, purtand data de 10 august a fost inmanat in aceeasi zi de Dl. Manoilescu Domnului Bardossy.

Cel de al treilea, purtand data de 11 august, a fost prezentat de Dl.Bardossy Domnului Manoilescu la 12 august.

In memoriul purtand data de 11 august, dar inmanat de Delegatia Ungara la Turnu-Severin la 16 august, se spune ca Guvernul Roman a acceptat ordinea de idei pe care Guvernul Ungar a dezvoltat-o in memoriile sale din 7 si 11 august.

Delegatia Romana isi permite de a observa ca in memoriul sau din 10 august, Guvernul Roman – care atunci nu putea sa faca mentiune decat de memoriul precedent al Guvernului Ungar, cu data de 7 august, – a afirmat ca fata de conceptia generala care parea sa se degajeze din Memoriul Ungar din 7 august, vroia sa faca cunoscuta propria sa conceptie in speranta ca in viitoarele negocieri se vor gasi

mijloacele de a apropia cele doua concepti.

Era deci foarte clar ca era vorba de doua conceptii diferite, ceea ce de altfel devenea si mai evident inca in urma aceluias Memoriu din 10 august, in care Guvernul Roman expunea propria sa conceptie.

In afara de aceasta, se spunea in acest Memoriu ca Guvernul Roman facea cunoscut felul sau de a gandi cu scopul de a usura sarcina delegatilor unguri la conferinta comuna pe care spera sa o vada intrunindu-se in curand. Facand aceasta punere la punct, Delegatia Romana releva afirmatia continuta in Memoriul prezentat de Delegatia Ungara la 16 august, dupa care propunerea ungara aplica intocmai principiile pe care Guvernul Roman a voit sa le dezvolte in Memoriul sau din 10 august.

Pare deci essential de a examina daca propunerea ungara din 16 august – impreuna cu harta care ii este anexata si care ii da un continut concret – ar putea fi incadrata in principiile mai sus aratate, formulate de Guvernul Roman.

Dar, in Memoriul din 10 august, Guvernul Roman afirma ca scopul care e cazul sa fie urmarit de cele doua parti, este de a rezolva intr-un mod radical chestiunea minoritatilor nationale si de a face cele doua State, Ungaria si Romania, cat mai omogene cu putinta din punct de vedere etnic, cuprinzand in limitele frontierelor lor cel mai mare numar posibil de nationali.

Se spune mai departe – si acesta este punctul central al conceptiunii romane –ca schimbul de populatie, domina chestiunile teritoriale, in sensul ca aceste din urma trebuie sa se puna in mod logic numai in functie de chestiunile de schimb de populatie. Mai departe se precizeaza aceasta idée, adaugandu-se ca deplasarile de frontiere nu pot fi opportune decat in masura in care potargumenta spatiul vital al Statelor ce au de a aduce in cadrul lor territorial conditionali care s-ar gasi in cadrul territorial al altui Stat.

Memoriul din 10 august manifesta speranta ca acest principiu va fi primit favorabil de Guvernul Ungar, nu va da loc la targuieli si ca va putea imbraca destul de repede o expresie concreta, permitand fiecarui Stat de a cuprinde intre frontierele sale pe toti nationalii si, pe cat posibil, numai pe nationalii sai.

Care era deci sensul – de altfel destul de clar exprimat – al conceptiei dezvoltate in Memoriul din 10 august ? Era ca in masura in care ungurii ce se afla actualmente in Romania, vor fi repatriate in Ungaria, era posibil de a le crea de asemenea un spatiu vital corespunzator, care ar fi permis – dupa cum se arata in Memoriul din 10 august de a transfera pe acesti unguri in cadrul territorial al Ungariei.

Scopul Guvernului Roman era de a evita ca – in urma noii sistematizari teritoriale – sa se creeze un rau mai real decat acel pe care Ungaria crede a-l fi suferit. Scopul sau era de a avea in vedere inainte de toate substanta etnica a celor doua popoare si de a-I inlesni o dezvoltare mai buna, facand cele doua State, Ungaria

si Romania, cat mai omogene cu putinta.

Guvernul Roman era indrumat in ideile sale de precedentul creat de Turcia si Grecia, care, dupa un vast schimb de populatie, au devenit tari aliate si prietene, tot asa de maretul exemplu dat de Germania si Italia, cand aceste doua mari State au cazut de accord prieteneste pentru un schimb de populatie, destinat a reglementa odata pentru totdeauna chestiunea minoritatilor lor si a asigurat la frontiera comuna o omogenitate etnica absoluta.

Cu vederile sale largi, Guvernul Roman recunostea dinainte ca in cazul Ungariei si Romaniei – avandu-se in vedere faptul ca minoritatea ungara din Romania este cu mult mai importanta decat minoritatea romana din Ungaria – aceasta metoda implica si necesitatea unui eventual corectiv territorial.

Cum se prezinta, in lumina acestei conceptii, propunerea ungara cuprinsa in Memoriul din 16 august ?

Dupa o socoteala sumara, zona revendicata de Ungaria ar reprezenta in suprafata si in populatie mai mult de 2/3 din Transilvania actuala. Ea ar cuprinde, dupa recensamantul roman din 1930, un total de maim ult de 3.900.000 locuitori, din care mai mult de 2.200.000 romani si aproximativ 1.200.000 unguri. Ar fi vorba deci de a se anexa la Ungaria un teritoriu imens avand o majoritate absoluta romaneasca si in care Romanii ar fi de doua ori mai numerosi decat Ungurii.

Este inutil de a sublinia ca o solutie asemanatoare nu putea fi avuta in vedere nici de Guvernul Roman, nici de vreun roman si ca ea nu poate avea nici o legatura cu conceptia expusa de Guvernul Roman in Memoriul sau din 10 august.

Intre atatea argumente pe care am putea sa le opunem acestei propuneri extraordinare, ar ajunge unul singur pentru a arata incompatibilitatea sa totala cu conceptia romana.

Intr-adevar, in partea Transilvaniei care ar ramane Romaniei – presupunand cazul inimaginabil ca propunerea ungara ar fi primita – ar fi in total 162.000 Unguri. Cum insa principiul formulat, subliniat si dezvoltat in Memoriul din 10 august era ca chestiunile teritoriale trebuiau sa se puna logic numai in functie de chestiunea schimbului de populatie, este evident ca ar fi o imposibilitate absoluta de a schimba numarul de cel putin 2.200.000 romani, cuprinsi in partea Transilvaniei revindicate de Ungaria, cu cei 162.000 Unguri inclusi in restul Transilvaniei.

Ar urma ca maim ult de 2 milioane de romani ar trebui sa se resemneze in acest caz de a accepta dominatia ungara, ceea c ear crea o situatie intenabila din toate punctele de vedere.

Deci, chiar daca s-ar face abstractie de orice consideratie de justitia istorica, de orice principiu ingaduind popoarelor de a dispune de ele insile si de toate celelalte motive care ar putea fi invocate pentru a infirma aceasta propunere surprinzatoare, ar ramane totusi clar din punct de vedere al ideilor moderne – adoptate si aplicate de cele mai mari natiuni ale lumii – care tintesc la omogenizarea etnica a fiecarui stat, ca aceasta propunere e cu neputinta sa fie luata in considerare.

Aceasta propunere, departe de a lua drept baza idea unei omogenizari entice a celor doua State si metoda realizarii sale care este schimbul de populatie, trage o frontiera cu totul arbitrara care nu decurge din nici un principiu si care nu poate rezista nici unei critici.

Guvernul ungar invoca, in afara de aceasta, titlul de posesiune milenara a Ungariei asupra Transilvaniei. Guvernul roman este surprins de acest fapt, cand e lucru cunoscut ca oricare manual de istorie ungar si oricare lucrare a istoricilor unguri, dinainte de 1914, marturiseste si invata ca pretinsa posesiune a Ungariei asupra Transilvaniei a incetat in 1526, odata cu batalia pierduta de la Mohacs, ca Transilvania a vietuit timp de secole ca Principat autonom, absolute separate de Ungaria si ca incorporarea Transilvaniei la Ungaria a fost impusa numai in 1867, contrar vointei darze a majoritatii populatiei transilvanene, adica a romanilor si germanilor.

Guvernul roman nu poate trece sub tacere afirmatia gresita a Guvernului ungar in ceea ce priveste existenta a aproximativ 2 milioane Unguri locuind in teritoriul transilvanean. Facandu-se abstractie de rezultatul recensamantului general roman din 1930, dupa recensamantul ungar din 1910 se gasea pe tritoriul apartinand actualmente Romaniei un numar de 1.661.296. In aceasta cifra erau cuprinsi toti evreii, tiganii si maghiarizatii (cei ce vorbeau de preferinta limba ungara), ceea ce da aproape acelasi rezultat cu recensamantul roman din 1930, cu corectivul diminuarii populatiei, provocate de marele razboiu, compensate de cresterea naturala. Astfel, cifra aratata in Memoriul Ungar este inlaturata fara posibilitate de replica, de insasi recensamantul ungar.

Guvernul ungar afirma ca teritoriile revindicate de Ungaria sint destul de sarace, in timp ce teritoriul destinat sa ramaie Romaniei este plin de bogatii si foarte fertil.

Ajunge sa se reaminteasca bogatia cunoscuta a campiilor judetelor Arad, Bihor, Satu Mare si Salaj si a Podisului Central al Transilvaniei, importanta exceptionala a regiunilor aurifere ale Muntilor Apuseni si Baia-Mare, intinderea mareata a masivelor forestiere din Maramures, Nasaud, Mures, Ciuc, Trei Scaune, Brasov si Odorheiu, pentru a infirma farad oar si poate validitatea tezei ungare.

Pentru toate aceste motive propunerea Guvernului ungar apare Guvernului roman atat de extraordinara ca ar fi justificat sa piarda orice speranta in rezultatul final al Conferintei de la Turnu-Severin si in utilitatea continuarii ei.

Pentru a da totusi, inca o data dovada sinceritatii sale neclintite in ceea ce priveste dorinta sa de pace si de conciliere cu Ungaria, Delegatia Romana este dispusa sa continue negocierile, daca Delegatia ungara ar binevoi sa-I comunice ca este gata sa accepte in numele Guvernului ungar, ca baza de discutie, principiul schimbului de populatie. Discutiile vor avea apoi drept scop examinarea si acordul asupra intinderii aplicarii acestui principiu, precum si asupra consecintelor logice a acestei aplicari.

Excelenta,

Am onoare de a va remite acest memoriu.

Dl.Andrei de Hory: Am ascultat cu o foarte mare atentie continutul Memoriului citit de Dl. Delegat al Romaniei.

Pentru ca, in calitate de sef al Delegatiei ungare, nu pot studia foarte serios continutul acestei declaratii, rog pe Excelenta Voastra de a ne acorda cateva ore si propun sa ne intrunim din nou la ora 5 dupa amiaza.

Dl.Valeriu Pop: Sunt cu totul de accord cu propunerea Dv. astfel, suspendam sedinta pe care o vom continua dupa amiazi, la ora 17.

Sedinta se suspenda la ora 10.40.”

Stransa documentare si hotararea barbateasca a Memoriului au facut o adanca impresiune asupra delegatiunei ungare, iar romanii care au luat cunostinta numai atunci de text, erau satisfacuti la culme.

De la amiazi incepand s-a latit in cercurile presei zvonul ca delegatia ungara va respinge teza romana si va rupe negocierile: ca insa aceasta rupture nu va avea character de ostilitate, ci se spera ca in curand Ungaria sa gazduiasca delegatiunea romana, pentru continuarea negocierilor. Acest zvon a pornit de la Zilahi-Sebes,

subdirector de presa si membru al delegatiei ungare.

La dejunul dat de Hory in onoarea delegatiei romane, a domnit o atmosfera cordiala; Generalul Naday i-a vorbit Generalului Dragalina in sensul zvonului pus, in circulatie. Masa s-a prelungit peste ora 16 si a fost nevoie ca sa-I reamintesc lui Hory ca se apropie ora redeschiderii sedintei, pentru a-l determina sa ridice masa.

La ora 5(17) delegatiunea ungara nu s-a prezentat; dupa zece minute de asteptare si-a facut insa aparitia Colonelul Ujszaszi pentru a-mi prezenta scuze din partea lui Hory, comunicandu-mi ca intarzierea se datora unor motive de ordin thenic, si Hory va veni peste 10-15 minute. Asteptarea s-a prelungit pana catre ora 18. La 18 fara zece minute a sosit Bardossy, singur, gafaind, si incurcat mi-a cerut din nou scuze pentru intarziere, afirmand ca totul s-ar datora dactilografelor care sunt fete batrane, si emotionate de gravitatea problemei si a ceasului au transcris complet gresit nota ungara care trebuie refacuta si copiata din nou. M-a rugat foarte curtenitor si foarte staruitor sa accord o amanare mai lunga pentru redeschiderea sedintei’ Pana la urma am fixat ora 8.30 (20.30) pentru continuarea sedintei, iar Bardossy a tinut sa-mi multumeasca “ pentru aceasta exceptionala ingaduinta”.

La ora 18.30 am plecat la ceaiul de pe bordul vaporului Regele Carol al II-lea, unde invitasem pe reprezentantii presei. La ceai Franco Trandafilo de la Agentia Stefani mi-a cerut o intrevedere confidentiala si mi-a comunicat ca: Italia se intereseaza foarte de aproape de mersul negocierilor; cu Roma a vorbit in cursul zilei de 2 ori la telefon, iar Legatiunea italiana l-a chemat de 10-12 ori pentru informatii; Ungurii pana la ora 17 erau hotarati sa rupa negocierile si sa plece la ora 19; au facut toate pregatirile, scotand hartiile cuvenite de la Capetenia Portului si imbarcand 2 piloti; el a raportat imediat la Roma ce intentioneaza sa faca ungurii; a avut o intrvedere furtunoasa cu Bardossy care la inceput a contestat intentiunea de plecare; mai pe urma i-a facut intr-un ton vehement reprosuri ca deserveste Ungaria; el, Trandafilo, i-a rspuns tot atat de vehement ca nu este sluga Ungariei ci fascist in serviciul Ducelui si al Italiei si ca atitudinea Ungariei la conferinta este contrara intereselor Italiei; credea a sti ca la ora 17 delegatiunea ungara a primit ordin – prin radio – telegraphic ca nu are voie sa rupa si sa plece, aceasta in urma unei drastice injoctiuni a Romei si a Berlinului; toata zapaceala delegatiunei ungare se datoreste acestui ordin, deoarece se cauta formula pentru a bate in retragere fara a se descoperi; de altfel actele ridicate de la Capitanie au si fost restituite si piloti debarcati.

Capitanul portului, convocat de mine de indata mi-a confirmat restituirea actelor si debarcarea pilotilor la ora 19.

Sedinta s-a redeschis la ora 20.30, Hory a prezentat o telegrama expediata la ora 14,30 si sosita la ora 18,30 prin care Csaky il anunta ca Regentul Horty a semnat deplinele puteri, identice cu ale mele si cu un curier special va sosi cu ele la Turnu –Severin in 20 august ora 24. Am luat act de telegrama, in asteptarea actului formal. Dupa aceea Hory a dat citire raspunsului delegatiunii ungare care reedita teza teritoriala ungara. Se plangea de intransigente, incomprehensiunea si inconsecventa Romaniei si in loc de concluzii se termina cu intrebarea, daca delegatiunea romana nu a primit intre timp instructiuni mai ample.

Iata textul acestui raspuns:

“Excelenta,

Domnilor,

Delegatia ungara a luat cunostinta cu cea mai vie surpriza de continutul Memoriului care i-a fost prezentat azi dimineata de Delegatia romana.

Aceasta surpriza se explica prin faptul ca Delegatia romana dupa ce prevazuse pentru dimineata zilei de azi remiterea contra-propunerile sale – dupa cum s-a spus in declaratiile Ex. Sale Dl. Ministru Valeriu Pop si s-a scris in procesul-verbal al sedintei precedente – s-a marginit in chestiune la polemici sterile si aceasta in ciuda intentiilor de a reglementa “prieteneste, fara amanari si in cel mai scurt timp” chestiunile pendinte intre cele doua tari.

Polemicele Memoriului roman sunt harazite sa inlocuiasca propunerile la care Delegatia ungara avea tot dreptul sa se astepte dupa un ragaz de doua zile si Memoriul roman respinge explicit si definitiv propunerile ungare si aceasta fara a prezenta nici o alta propunere concreta sau altceva echivalent.

Celalalt element care poate fi relevant in Memoriu reprezinta invertirea completa a bazei de discutii prevazute in Memoriul ungar din 7 august. Delegatia ungara constata cu regret ca Memoriul roman se reintoarce dupa zece zile la o prezentare vaga a ideii unui schimb de populatie. Totusi Delegatia ungara a studiat foarte serios raspunsul roman la propunerile continute in Memoriu pe care ea a avut onoarea de al prezenta, in numele guvernului sau la 16 august delegatului roman. In raspunsul ei, Delegatia romana pune chestiunea daca Delegatia ungara este in stare de a-I comunica ca este gata sa accepte in numele Guvernului ungar, drept baza de discutii, principiul schimbului de populatie. Din contra, Guvernul ungar, inainte de a incepe negocierile cu Romania, a subliniat, ca inainte de toate un accord principial trebuie sa fie realizat cu privier la noua linie-frontiera. Este evident ca fara aceasta procedura, orice discutie ar fi lipsita de elemente indispensabile unei negocieri utile si serioase.

Faptul ca Guvernul Roman se hotarase sa inceapa negocieri la Turnu-Severin nu putea fi interpretat altfel decat ca o aderare la aceasta conceptie.

Raspunsul roman de azi insa este echivalent cu o revizuire a acestui punct de vedere si de alta parte el incearca sa deschida drumul la discutii academice, intr-un scop prea evident.

Pes curt, ideile care se desprind din raspunsul roman se deosebesc chiar din punct de vedere al fondului de acele care inspirasera Guvernul ungar si demonstreaza ca: Guvernul roman neputandu-se elibera de spiritul Tratatului de la Trianon, persista sa mentina o discriminare cu privier la Ungaria. Dar Guvernul roman trebuie sa inteleaga ce insemneaza pentru Ungaria toleranta chiar partiala a atari discriminari cum arata aliniatul 4 al Memoriului Delegatiei ungare din 11 crt.;

Guvernul roman nu simte nevoia de a colabora la reorganizarea indispensabila a convietuirii natiunilor in aceasta parte a Europei, si ca Guvernul roman, in loc de a se invoi la un compromise leal care, intr-un spirit constructiv, ar tine socoteala de interesele celor doua parti, doreste, din contra, sa prelungeasca la infinit o stare de lucruri voind sa pastreze sub dominatia sa vaste teritorii transilvanene, de exemplu regiunea Secuilor, a carei populatie este exclusiv ungureasca. Trebuie sa adaug ca GuvernulRegal al Ungariei va fi cu siguranta foarte surprins luand cunostinta pana la ce punct Guvernul Regal al Romaniei n-a inteles sa aprecieze sacrificiile pe care le comporta compromisul propus din partea ungara Romaniei, cu tot ce un compromise asemanator insemneaza pentru present si pentru viitor.

Avand in vedere cele ce preced, imi permit sa pun intrebarea Delegatiei Romane, daca ea n-a primit cumva instructiuni mai intinse ?”

Raspunsul parea neobisnuit si trada dezorientare.

Intrebarea finala nu mi-o puteam explica decat in fata injoctiunii Budapestei, Hory presupunea ca o presiune similara s-ar fi putut produce si la Bucuresti care ne-ar fi putut determina la concesiuni, pe care se bizuia sa mi le stoarca, inainte de ce ar bate ei cei dintai in retragere.

Am suspendat sedinta pentru 15 minute cu scopul de a da un raspuns imediat.

Dupa ce, in biroul vecin am disctat un raspuns clar si categoric si l-am dat spre traducere si transcriere, am trecut in sala de sedinta pentru a sta de vorba cu delegatii unguri. Curand – la dorinta lui Hory – am acceptat o conversatie in trei cu Hory si Bardossy. Aceasta conversatie s-a prelungit apoi catre miezul noptii. Hory a debutat cu incercarea de a demonstra ca propunerea ungara are si o justificare etnica, ca nu este vorba de o frontiera fixa si socotita de ei definitive si in afara de orice discutie, ca s-ar fi putut trece la targuiala si ajunge a o deplasare a ei in favoarea noastra, ca in sfarsit Ungaria nu a urmarit altceva decat provocarea unei propuneri similare din partea Romaniei, putandu-se trece apoi la incercarile de apropiere intre cele douapropuneri prin concesiuni reciproce, successive.

Am aratat energic si explicit interlocutorilor mei urmatoarele: nu este momentul ca sa ne ascundem dupa deget; stiu ce s-a petrecut la ei in cursul zilei; stiu ca sunt pe punctul de a ceda pe chestia bazei de discutie si negociere; momentul ar fi poate prielnic pentru a incerca o umilire a Ungariei; nimeni nu urmareste in Romania acest lucru, deoarece dorim o sincera si definitive intelegere cu Ungaria, cu care avem interese vitale commune. Pentru a se ajunge la acest rezultat insa, Ungaria trebuie sa inteleaga doua lucruri:

1. daca ni se cere teritoriu pur si simplu, nu avem nimic de dat, deoarece nu exista si nu poate exista un litigiu territorial intre Romania si Ungaria.

2. daca insa Ungaria vrea repatrierea ungurilor din Ardeal, suntem gata a trata, tragand toate consecintele c ear decurge din aplicarea principiului etnic realizabil prin schimbul de populatie. Cata vreme exista o Romanie si o armata romana, teze teritoriale nu se discuta si nici pamant romanesc nu se cedeaza.

Jamnis, a tout jamais, am adaugat pe frantuzeste”.

Bibliografie: “Batalia pentru Ardeal” – autor Valer Pop, Editura Colosseum – 1990, Colectia “Marturii, Evocari, Memorii”,pregatire pentru tipar si prezentare-Nicolae Mares. Capitolul III, pag.87,101-112.

VA URMA: Consiliul de Coroana (23 VIII 1940). Arbitrajul de la Viena

Scriitor : IOAN MICLAU

http://revistaiosifvulcan.wordpress.com/teme/din-istoria-romanilor/valer-pop-%E2%80%9Ebatalia-pentru-ardeal%E2%80%9C-1940-i/

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: