CRONICI DIN GERULIA & STIRI FIERBINTI din TREBUCI

Noiembrie 25, 2011

Noi si evreii nostri-România la stâlpul infamiei

Filed under: Uncategorized — mihaibeltechi @ 3:11 pm

B’Nai B’rith International
1640 Rhode Island Ave. N.W.
WashingtonD.C.20036

Date statistice privind Evreii din România înmânate lui Spitzer relevã îmbãtrânirea si scãderea numãrului lor la 34.663

   Washington: „Un studiu demografic a populatiei evreesti din România, întocmit scrupulos de Rabinul Moses Rosen si de comunitatea evreilor din România, a fost publicat de catre Jack Spitzer, presedintele lui B’Nai B’Brith International,care încheie o controversa care s’a extins peste ani asupra proportiei comunitatii evreilor.”
„Conform datelor statistice, mai sunt doar 34.663 evrei ramasi in România. Estimari anterioare s’au coborît pâna la 26.000, iar în sus au mers pâna la 40.000. Cifra contrasteaza cu numarul de 400.000 care traiau în România imediat dupa holocaust. (The figure contrasts with the aproximately 400.000 living there immediately following the Holocaust). Marea majoritate a celor 400.000 au emigrat în Israel, spun atât surse din România cât si din Israel.
Spitzer si cu Alfred Moses de la „American Jewish Committee” au fost în România ca reprezentanti ai Conference of Presidents of Major Jewish Organizations, la sugestia Congressman-ului Charles Vanik, ca sa examineze, împreuna cu oficialitatile locale, daca cererile guvernului sunt în acord cu întelegerea din 1979 care a avut loc cu Conferinta organizatiilor evreesti. Intelegerea a fost încheiata cu aprobarea si încurajarea guvernului Statelor Unite. In timpul celor doua zile de sedere Spitzer si Moses  au conferit cu Nicolae Ceausescu timp de aproape doua ore cât si cu SefulRabin Moses Rosen si Ministrul Cultelor.” – (Pâna aici citatul din textul eliberat de B’Nai B’Rith International).
Cifrele de mai sus, consemnate de B’Nai B’Rrith International, care este autoritatea suprema a evreilor din diaspora, ne spun ca diferenta de la 34.633 câti mai erau în România în 1979, la cca 400.000 câti au „supravietuit Holocaustului”, adica 365.367 au emigrat în Israel, cifre obtinute atât de la autoritatile statului român cât si dela însusi Rabinul Sef Moses Rosen. La aniversarea a 50 de ani de la începerea razboiului împotriva Uniunii Sovietice, Seful Rabin Moses Rosen a sustinut ca în România au pierit în timpul Holocaustului 400.000 de evrei.
Sabin Manuila si W. Filderman în studiul lor „Regional Development of the Jewish Population in Romania” dau ca cifra totala a Evreilor în România înainte de cedarile din 1940 la…………………………..    728.115
Din acestia au fost cedati Rusilor:
(Basarabia si Bucovina)                               275,419,
Ungurilor (Transilvania de Nord)               138.917,
Bulgarilor (Cadrilaterul)                                       807,
Ramasi în România (dupa cedari)                312.972.

Din Evreii din Transilvania de Nord, conform datelor lui Dr. Oliver Lustig, au pierit 84,5%, adica au supravietuit în Transilvania de Nord cca 20.000, cifra pe care o adaugam la cele 312.972 ramase pe teritoriul administrat de statul român si ne ridicam astfel la 330.000. Studiul publicat de B’Nai B’Rith ne dau ca „supravietuitori ai Holocaustului” în România cca 400.000, din care pâna în 1979, dupa cifrele date de ei, au emigrat în Israel 365.367. Rezulta o diferenta de 35.000 evrei emigrati mai multi decât sunt dati de directorul Institutului Central de Statistica al României Sabin Manuila în colaborare cu seful comunitatii evreesti din România W. Filderman. Acesti 35.000 au venit ei de undeva în România si au venit la noi nu pentruca ar fi existat o persecutie atât de mare împotriva lor încât nici n’au îndraznit sa marturiseasca pretinsa cifra de 400.000 pieriti în Holocaustul din România, cum afirma Rabinul Moses Rosen si pe care le publica New York Times în 2 Iulie 1991 într’un articol întitulat: Românilor li se spune despre rolul natiunii în omorîrea în masa a Evreilor, cu subtitlul, „Timp de 50 de ani un adevar care nu a putut fi marturisit public”. („Romanians Are Told of Nation’s Role in Mass Killing of Jews. For 50 years a truth unutterable in public.)…: „Faptele, larg cunoscute prin alte parti, niciodata nu au fost facutecunoscut aici, anume ca un mare numar de barbati, femei si copii evrei au fost omorîti în pogromuri cu o brutalitate care câteodata i-au înspaimântat chiar si pe Nemti, pogromuri executate de armata si politia româna. Sau ca evreii au lucrat, au murit de ger si foame în câmpuri de concentrare ale mortii organizate si administrate de români ….. începând cu pogromul din Ianuarie 1941 un total de 400.000 de morti, despre care nu s’a putut vorbi decât în strainatate sau aici numai evreilor.” Vezi brosura „Cum se regizeaza condamnarea unui popor” pentru a vedea cum de n’au putut vorbi despre acesti pretinsi evrei morti. Intrebarea care se impune: De ce raportul lui B’Nai B’Rith din 1979 nu pomeneste nimic de cei „400.000 victime ale Holocaustului”? Jack Spitzer, presedintele lui B’Nai B’Rith înternational si cu Alfred Moses, reprezentantul Comitetului Evreilor din America, ar fi trebuit sa fie primii care sa afle de aceste pogromuri si masacre împotriva evreilor din România atât ca evrei în strainatate cât mai ales ca personae cu functii publice importante în organizatiile evreesti din diaspora, dar nu li s’a spus nimic pentruca atunci nu era nimic de spus, pentruca aceasta minciuna a fost inventata abia dupa revolutia din1989.

RAPORT MONDIAL CU PRIVIRE LA ANTISEMITISM IN ROMÂNIA
1994

 – Institutul pentru problemele evreilor –
– Comitetul Evreilor americani –

Acest raport a fost publicat de ziarul Independentul dinIasi, 3 Mai 1996

Ziarul „Independentul” are un format de 30/50 cm si raportul ocupa doua pagini întregi. Redactia ziarului face o prezentare pe care o reproducem în întregime: „Prezentam astazi un material inedit pentru cititorii români, un material care probeaza în mod esential doua lucruri: interesul unor
anumite structuri occidentale pentru activitatea politica si manifestarile de natura culturala ale tarii noastre si dependenta politicii interne a unui stat de ceeace se numeste în prezent politica globala. Trecând peste continutul nu de putine ori tendentios al raportului, remarcam de asemenea
minutiozitatea acestor organisme în a se documenta si a urmari si cele mai nesemnificative gesturi ale liderilor politici români, ba chiar si a unor organizatii fara relevanta pentru politica româneasca, de factura eschibitionista sau caricaturala. Aceasta informatie minutioasa ar trebui sa dea
de gândit structurilor informationale românesti menite sa apere siguranta nationala sau, în conditiile în care ele sunt în atentia unor asemenea organisme, sa apara si în raportul anual SRI, asa cum apar toate sughiturile fostilor detinuti politici care se mai declara înca legionari si se simt visând nostalgic la perioade antebelice. Multumim pe aceasta cale profesorului Gheorghe Buzatu care ne-a furnizat documentul în cauza.
Stim ca dl Alfred Moses când a fost numit ambasador al USA in România, a fost cunoscut ca fiind presedintele organizatiei „American Jewish Committee” care apare si ca autor al acestui „raport”. El a venit si în 1979 în România sa vada cât de cinstit s’au conformat Românii prevederilor
conventiei cu „American Jewish Committee” în vederea obtinerii statutului de MFN. Regretam ca nu se da nici o identitate acestui raport (nume, adresa si autor) si nici unde a fost publicat înainte de a ajunge la redactia ziarului Independentul. Mentionam ca pe lânga observatiile redactiei
„Independentul” si aceste lipsuri arunca asupra raportului câteva semne de întrebare. Probabil ca se intentioneaza sa ne obisnuiasca încet cu idea existentei unei autoritati supra nationale (Big brother) care-i cu ochii pe noi în tot ce facem.
Ca introducere, se da populatia României la 23,4 milioane. Populatia evreiasca este data între 9 si 14.000. Trebue de tinut seama ca evreii niciodata nu dau cifre exactein ce priveste numarul lor, probabil ca sa nu stârneasca „îngrijorari”.
Primul capitol este întitulat „Tabloul general”, care se ocupa de situatia precara din România si peste care trecem fara alte comentarii. Capitolul urmator poarta titlul: „România a fost considerata cea mai antisemita tara din Europa.” Si în continuare: „In secolul XIX si începutul sec. XX în general, România era considerata una dintre cele mai antisemite tari din Europa. In urma presiunilor externe, le-a fost oferita evreilor cetatenia colectiva numai dupa 1923, dar aceasta masura n’a fost bine primita de multe dintre partidele politice, dar si de largi segmente ale populatiei.”
Afirmatia aceasta, ca de altfel multe altele de-ale lor, este de rea credinta si e adresata unor oameni care nu obisnuesc sa gândeasca sau nu au curajul sa respinga minciunile si acuzatiile false. Daca România a fost cu adevarat cea mai antisemita tara, de ce au fost atât de prosti evreii sa o napadeasca ca un stol de lacuste? Vor ei sa spuna ca cei care i-au acceptat sunt mai rai decât cei care i-au alungat sau de care au fugit? Ce i-a atras spre România, antisemitismul nostru? De ce nu au stat unde au fost, în Galitia ori in Rusia, sau daca totusi au ajuns la noi si au constatat ca e atât de rau, de ce nu s’au dus mai departe? Mare dreptate a avut si are Iorga în articolul sau din Neamul Românesc, 6 Iulie 1940, (dupa cedarea Basarabiei): in care spune ca „suntem de o bunatate prosteasca, de care abuzeaza acesti venetici si care îsi mai si bat joc de noi.
In privinta Holocaustului împotriva Evreilor din România, raportul afirma: „Atrocitatile împotriva populatiei evreesti din teritoriile ocupate au fost comise si de armata româna. Un numar de 25.000 de evrei (unele surse spun 19.000) au fost arsi de vii de catre armata româna la Odessa, pe 23 Octombrie 1941, la ordinele lui Antonescu, ca o masura de represalii împotriva unui atac al partizanilor asupra cartierului general al armatei din oras. Pogromuri împotriva evreilor au mai fost si în România.”
„Numarul evreilor români exterminati în Holocaust este discutabil. Potrivit istoricilor evrei, între 250.000 si 300.000 de evrei români au pierit în teritoriile aflate sub jurisdictie româna în timpul celui de al doilea razboi mondial. Aceasta cifra mai include pe cei aproximativ 150.000 de evrei din Transilvania de Nord, exterminati în 1944 de autoritatile ungare sau de germani.”

PROTESTUL
Federatiei Evreesti din România

 Federatia Comunitatilor Evreesti din România protesteaza cu revolta si indignare împotriva atacarii Eminentei Saledl Sef Rabin Dr. Moses Rosen de catre dl Romulus Vulpescu prin declaratia aparuta în ziarul „Azi” din 30 Iulie 1991. Este o minciuna sfruntata afirmatia dlui Vulpescu ca Eminenta Sa ar fi culpabilizat poporul român. Domnia Sa a facut întotdeauna distinctie neta între poporul român si fascistii asasini ai
evreilor în anii holocaustului. A atâta spiritele împotriva venerabilului conducator al evreilor din România, a raspândi iarasi înscenari împotriva noastra atunci când ne plângem martirii este un act intolerabil în democratia româna, careia Eminenta Sa îi este un devotat slujitor, aducând numeroase servicii tarii asa cum a facut-o si de curând gratie prestigiului de care se bucura în opinia publica mondiala.
Cerem dlui Vulpescu ca de îndata sa ceara scuze Eminentei Sale, al carui glas e glasul nostru si pe care îl respecta si îl iubesc evreii din România si din întreaga lume.

Federatia Comunitatilor Evreesti din România:
Secretar General Ing. Th. Blumenfeld
Consilier Sorin Iulian
Presedintele Sectiei Asistenta, David Banescu
Directorul revistei „Cultul Mozaic” prof. Haim Rimer
Membru al Prezidiului Federatiei Comunitatilor Evreesti din România prof. dr.  docent Marcel Saragea
Presedintele Comunitatii Evreilor din Timisoara Prim Rabin Dr. Ernest Neuman
Presedintele Comunitatii Evreesti din Iasi Dr. Simion Kaufman
Prin textul de mai sus, semnat în numele tuturor evreilor dinRomânia, se protesteaza împotriva acuzatiei ce i se aduce Rabinului Moses Rosen ca ar fi „culpabilizat poporul român (vorbind de cei 400.000 victime evreesti ale holocaustului din România). D-sa a facut întotdeauna dictinctie neta între poporul român si fascistii asasini ai evreilor în anii holocaustului.” Nu avem un text complet ale afirmatiilor Rabinului Moses Rosen la Iasila 1 Iulie 1991, dar avem reportajul marelui ziar american, The New York Times, care pe o jumatate de pagina descrie comemorarea. Titlul articolului este: „Romanians Are Told of Nation’s Role in Mass Killing of Jews”, cu subtitlul: For 50 years a truth unutterable in public. (Românilor li s’a spus de rolul natiunii în omorîrea evreilor. 50 de ani un adevar n’a putut fi spus public) Din text citam:

„Faptele, larg cunoscute în alte parti, niciodata n’au fost facute public aici, ca un mare numar de barbati, femei si copii evrei au fost omorîti în pogromuri cu o brutalitate care uneori i-a socat chiar si pe Germani, pogromuri executate de armata româna si de politie. Sau, evrei muncind au murit de foame sau de frig, în lagarele de concentrare organizate si administrate de Români.”

Unde sunt fascistii în acest text? Armata si politia lucreaza în numele natiunii si nu ai unei fractiuni politice, orice culoare ar avea ea. In reportaj se face afirmatia ca pâna acum comunistii le-ar fi spus Românilor ca „Germanii si Ungurii, ajutati de fascisti din România au omorît un mare numare de persoane, inclusiv evrei.” E singura mentiune a fascistilor, atribuita însa comunistilor si nu lui Mosee Rosen. Asta, apropos de minciuna sfruntata, din partea cui?

* * *

  O alta reactiune pe care am înregistrat-o, este a Dnei Eva Roth din Timisoara, care raspunde afirmatiilor Rabinului Moses Rosen de la Iasi, 1 Iulie 1991:

Catre domnul Moses Rosen,

Sunt evreica si ma revolta afirmatiile Dvs care au aparut în Express Magazin  Nr. 27 din 16-17 Iulie a.c.ca „Guvernarea Antonescu e responsabila de asasinarea a 400.000 de evre.” De unde ati mai scos aceasta calomnie murdara? Daca au murit evrei în România în timpul razboiului, nu au murit asasinati de români, ci au murit ca toti altii, de moarte naturala, datorita mizeriei razboiului.
România sub conducerea lui Antonescu a fost singura tara dintre tarile cotropite de Hitler de unde nu a fost dus niciun evreu la Auschwitz, etc. Eu si mai multi evrei, care ne-am refugiat din alte tari, traim în România si am fost salvati de români. Deci afirmati neadevaruri – de ce cautati sa murdariti memoria Generalului Antonescu care a protejat pe evrei în România si a cautat pe toate caile si din toate puterile lui sa faca numai bine poporului României?
Deocamdata numai atâta, eventual daca ne mai provocati, venim mai multi sa dovedim cele afirmate de mine mai sus.
 Eva Roth
Timisoara

*   *   *

   La acest raspuns al Dnei Roth, pentru care tinem sa-i multmuim oricât ar fi de tardiv, mai aducem raspunsul dlui Stefan Cucu, presedintele Ligii veteranilor de razboi a carui valoare este cu atât mai mare cu cât pe lânga autoritatea morala pe care o detine, a fost si unul care a trait evenimentele legate de comemorarea de la Iasi. Textul sau în întregime, dat sub titlul:

Evreii trãgeau asupra Românilor

   Este adevarat, în anul 1941 au murit multi evrei, atât la Iasicât si în alte localitati din tara. Insa numarul mortilor a fost mult mai mic decât cel pe care dl Moses Rosen vrea sa-l impuna istoriei. In plus, poporul român nu se face vinovat cu nimic! Pentru ca orice poveste are si un prolog.
Dupa ce din trupul României au fost smulse teritoriile de peste Prut, armata noastra a trebuit sa predea armele si sa se retraga. In Iunie 1940, lungi convoaie formate din ofiteri, subofiteri si soldati marsaluiau prin tarâna Basarabiei catre tara, în drumul lor a intervenit populatia evreiasca din zona, care a rupt gradele de pe umerii ofiterilor si i-au scuipat si i-au batjocorit. In acelas timp, trupele invadatoare ale sovieticilor erau primite de aceeasi evrei cu pâine si sare, cu flori si ovatii. Populatia româneasca a încercat sa formeze o miscare de rezistenta, insa Meer Mecrovici – devenit mai târziu Mircea Mironescu -bun cunoscator al „cuiburilor”, s’a dovedit o calauza de nadejde a sovieticilor care au înabusit în sânge Rezistenta. Tinerii de atunci, astazi batrâni, i-au iertat pe evrei, dar nu au putut da uitarii moartea camarazilor si umilinta la care au fost supusi.
Dupa un an, în Iunie 1941, pe când armatele române si germane se îndreptau spre Prut, în zona Iasului populatia evreiasca, înarmata cu pusti si arme automate, statea ascunsa în copaci si deschidea focul asupra ostasilor. Au murit români care se pregatisera sufleteste sa elibereze Basarabia. Mai mult, în timpul noptii tot populatia evreiasca trimitea semnale luminoase catre aviatia inamica pentru a marca punctele strategice care trebuiau bombardate. Atunci Comandamentul german a dat dispozitii colonelului Captaru, primarul Iasului, sa ia masuri de represalii împotriva evreilor. Drept urmare, a fost creat trenul mortii pe distanta Iasi-Târgu Frumos. Insa Maresalul Ion Antonescu, dupa ce a aflat despre masacru, a ordonat încetarea si chiar cercetarea vinovatilor. Daca nu ar fi intervenit Maresalul, macelul ar fi continuat si ar fi luat proportii.
Pe data de 22 Iunie 1991 a avut loc la Iasi sfintirea unui monument ridicat în cinstea Eroilor Neamului. La eveniment nu a participat nimeni din partea Presedintiei sau a Guvernului. Nici macar primarul orasului nu s’a deranjat sa vina. în schimb, la comemorarea evreilor morti au sosit cu mic cu mare de la toate partidele, în frunte cu Ion Iliescu (prin reprezentant, nn).
Veteranii de razboi s’au simtit înca odata umiliti, dupa 50 de ani. De asemenea sunt mâhniti ca mai exista oameni în România care vor sa dea alt curs istoriei – dupa toata minciuna comunista – si care, din nou vor sa pateze memoria Maresalului Ion Antonescu.

Stefan Cucu

*   *   *

 Cât de adevarate sunt cifrele capeteniilor sioniste  si ale slugilor lor asupra Holocaustului, ni le releva un articol din Miami Herald, unul din cele patru mari ziare dinUSA, din 5 Aprilie 1992, sub titlul: „Istoricii cauta un nou adevar despreAuschwitz”, unde citim:

„Dincolo de Zidul Mortii si baracile prizonierilor, camerele de gazare si crematoriile ruinate, la hotarul Auschwitz-ului se gaseste un sir de 19 monumente de ciment dedicate inscriptiei numelui victimelor de aici. Dar inscriptiile în 19 limbi, cu numele celor patru milioane de victime, s’au dus. Placile acum sunt goale pentru ca numele erau gresite (false). Istoricii polonezi si evrei acum sunt de acord  ca numarul victimelor de la Auschwitzeste mult mai putin de jumatatea celor patru milioane care au figurat inscrise timp de patru decenii. Numarul lor este probabil între 1.1
si 1.5 milioane, din care cel putin 90% erau evrei. Abia dupa prabusirea regimului comunist în Polonia li s’a permis istoricilor sa spuna ceeace Francizsek Pipper, directorul departamentului de istorie de la Auschwitz, spune ca stia de cinci ani. Alti istorici evrei sustin ca ei stiau acest adevar de peste zece ani. Dar Pipper, care sustine cifra de 1.1 milioane, un ex-comunist si istoric evreu, spune ca cei care trebuiau sa le faca public nu vroiau sa creada aceste cifre scazute.”
„Numerele cu care noi am operat mai înainte (cele de 6 milioane în total) au fost motivate politic”, spune Miles Lerman, presedintele relatiilor internationale al Consiliului Memorial al Holocaustului dinWashingtonDC (US Holocaust Memorial Council).

Si Institutul de Istorie Contemporana din München, citat de istoricul englez David Irving într’o conferinta reprodusa în buletului Institut for Historical Review, din California, din iarna 1990/91, sustine tot cifra de un muilion, si declara ca ei au plecat din capul locului de la cifra de un milion, dar presa n’a vrut sa ia act si s’o comunice poporului.
In conferinta sa, istoriculIrving mai povesteste cum discutând cu istoricul Bernd Martin, seful departamentului de istorie de la Universitatea dinFreiburg, îi spunea:

„Irving, problema cu tine este ca n’ai fost la Auschwitz. Eu am fost de doua sau trei ori. … Acuma seful muzeului si arhivei de la Auschwitz mi-e prieten personal de multi ani, si-mi amintesc ultima data când am fost sa vad Auschwitz I, acesta e blocul care se arata turistilor. I-am spus lui Francizsek Pipper: Herr Pipper, esti un om inteligent, m’am uitat la crematoriu acolo si ceeace arati turistilor drept camera de gazare, între noi fie vorba, e fals, nu-i asa? (Conversatia aceasta a avut efectiv loc la 3 Septembrie 1990).
Martin mi-a spus: Pipper, omul care a ordonat reducerea numarului de la 4 milioane (pentruAuschwitz I, nn) la un milion, a raspuns: „Fie vorba între noi, ai dreptate! A trebuit sa le construim pentru turisti.” Si Irving precizeaza: „Ce ziceti de asta, domnilor,Auschwitz I, Der Stammlager Auschwitz, crematoriul si camerele de gazare care sunt aratate turistilor din toata lumea, sunt falsuri postbelice pentru beneficiul turismului.

– Asa scriu evreii istoria si asa prostesc lumea si spre desamagirea noastra, gasesc suficienti prosti ca sa-i creada.
Traian Golea
Domnului Traian Golea
Romanian Historical Studies
90124 NE 14th Ave.o – Apt. 601
Hallandale,FL33009

Stimatul meu Domn,

Astazi dupa amiaza mi-a sosit întâmplator Raspunsul, sau scrisoarea deschisa care face cunoscuta somatia adresata Presedintelui actual al României de catre Dnii Alfonse D’Amato si Christopher Smith, membri ai Congresului american si ai Consiliului de Securitate europeana, si care poarta numele si adresa de mai sus.
Indata ce mi-a cazut în mâna am facut o prima lectura a acestei lucrari. Bine înteles, voi reciti-o si studia-o mai pe urma, în clipe de tihna.
De câteva zile am reluat recitirea si analiza lui „1984”, de Georges Orwel aparuta în 1950 sau 1949 la Paris, editura Gallimard. Nu va dau aceasta indicatie – pe deasupra si la prima citire – fara rost, decât pentru ca adevarurile cuprinse în aceasta carte sunt de cea mai mare actualitate.
Stimatul meu Domn, ca toti Românii de vita româneasca, eu mostenesc o cantitate nemarginita de nai-vitate, o lipsa totala genetica de prevedere a unui eventual rau din partea semenilor mei, neputinta de a avea gânduri contrare – în fiecare moment – a ceeace spun, sau macar ascunse; însfârsit, lipsa acestei capacitati pe care multi alti oameni si multe alte popoare au avut-o si o au, de a urmari în cursul unei vieti, sau timp de secole si de mii de ani, când e vorba de un popor, un singur scop: acela de a fi mai tari, mai sus, mai puternici decât toti ceilalti, de a fi chiar singurul puternic fata de toti ceilalti. Aceasta este o forta si o superioritate !
De un sfert de secol încerc sa înteleg si sa cunosc psihologia aceasta, cât ma ajuta puterile mele mintale si fizice. Scrisoarea mea nu are telul de a va spune palabre, ci lucruri precise, dupa o introducere care vi se va parea neprecisa, dar care este parte integranta din drama si poate chiar tragedia caremacina un anume popor din Europa într’un fel în care pâna acuma el nu a fost încercat si care e de ne închipuit pentru el, anume acela care-l poate sterge repede si definitiv din istoria lumii.
Deci cred ca Dvs. – din câte am putut sa-mi dau seama din lucrarea pe care am citit-o – aveti aceeasi teama ca si mine si aceeasi convingere, ca cu metodele de astazi acest lucru este posibil în mai putin timp decât cineva si-ar putea imagina.: în 50 de ani de aici încolo – cel mai târziu – acel popor nu va mai exista în propria lui tara decât poate sub forma unei minoritati amestecate … cu altele si vorbind o limba care nu va mai avea nimic de a face cu limba materna a mosilor lor din anul 1920 sau 1940 si care va fi uitat ce a fost si de unde vine.
Prima întrebare care ar veni în spiritul celor care ar  vrea sa stavileasca nimicirea pasnica dar fulgeratoare si dureroasa a unui popor ar fi: cum, prin ce mijloc sa i te împotrivesti?
Dupa citirea lucrarii m’am gândit ca D-Voastra ati ales calea spunerii adevarului în piata publica, pentru ca sa desvaluiti celor care vor sa asculte ca minciuna si calomnia  ameninta viata unui popor care nu merita sa fie condamnat la moarte.
Bine înteles este, sau ar fi, singura arma cu care ar putea lupta un sarman nevinovat, împins la disperare. Aceasta cere însa cel putin trei conditii:
1. Ca probele lui sa fie de nestramutat;
2. Ca sa gaseasca judecatori impartiali;
3. si sa fie sustinut de un curent popular care sa doreasca cunoasterea adevarului si sa numeasca reprezentanti ai sai. Aceste trei conditii, care ar trebui sa fie quasi-simultane, mi se par mie indispensabile.
1. D-Voastra va straduiti sa dati corp tangibil si palpabil primei conditii cu hotarîre si curaj. Lucrarea D-Voastra o arata. Eu ma înclin cu respect in fata acestei trude si în fata acestei aspiratii de a va spune, oricât v’ar costa efortul si de a face aceasta desvaluire, care este de un mare curaj în zilele noastre, împotriva minciunilor si a calom-niilor asvârlite fara ragaz asupra unui popor întreg.
Multe din constatarile D-Voastre corespund constatarilor facute de mine, de multe ori fara sa vreau. Cu atât mai mult deci s’ar putea aduce adevarul la lumina, cu cât s’ar face cercetari amanuntite în mai multe parti si de mai multe persoane în acelas timp, cu scopul anume de a cunoaste si a arata adevarul în toata curatenia lui, si daca aceste persoane ar comunica si s’ar concerta.
Cu siguranta acest adevar, mereu îmbogatit de noi cunostinte, care sa nu faca decât sa-l întareasca, trebue nu numai stiut de cei ce-l cauta, dar însemnat în mod riguros, sistematizat, structurat, ordonat în dosare cu o clasificare  tot atât de stricta, precisa, logica si bine construita ca cea a lui Lamarck, de pilda.
2. Dar daca marile obstacole se pot învinge pentru a înfaptui prima conditie, când ai încerca sa faci sa rodeasca  munca depusa pentru realizarea primei conditii, apar alte stavile care par astazi de netrecut, caci unde sunt astazi judecatorii impartiali? Eu nu zaresc niciunul. Poate ca vreunul ar putea sa existe, dar nu se arata…
In orice caz, dosare bazate pe probe irefutabile, care sa raspunda punct cu punct la fiecare atac, s’ar putea adresa la organismele internationale si nationale de unde vin atacu-rile. Dar înainte de a le adresa acestor organisme, ar trebui tatonat terenul si încercat sa se gaseasca câteva persoane  fara prejudecati, care sa fie sensibilizate la cauza cea justa înainte chiar de prezentarea eventualului raspuns sub forma de dosar cu probe.
3. In ceea ce priveste a treia conditie, tot atât de importanta ca si a doua, este audienta cel putin a unei parti din public si autoritatea sau legitimitatea data de acest public purtatorilor de cuvânt sau advocatilor adevarului.
Aceasta mi se pare mie ca ar fi calea cea mai dreapta de a actiona fara ocolisuri, cea mai directa, dar nu stiu în ce masura ar fi si lucrativa în aceste timpuri, când nu se mai judeca dupa vechile criterii, concepte si categorii, ci dupa altele, inversate, si unde adevarul nu mai poate fi despartit de fals si de minciuna. Nu stiu deci daca ar fi si cea mai buna.
Dupa cât am putut sa-mi dau seama de ce se întâmpla în jurul meu, în cartierul, în tara, în continentul în care traesc, cetatea „1984” este ridicata. Ii lipsesc înca câteva instalatii interioare si gratiile la câteva usi si ferestre. Asta nu înseamna ca daca aceasta fortareata facuta pentru ca sa sufoce între zidurile ei cea mai mare parte a omenirii si tot trecutul si bogatia nemateriala a acesteia, ar trebui sa lasam bratele în jos. Mircea Eliade a spus undeva într’una din paginile ziarului sau (citez din memorie):
„Stim ca Europenii vor dispare,
Stim ca toti vom muri,
Sa murim în picioare!”
Stimatul meu domn, nu stiu cine sunteti. Nu stiu cine sunt colaboratorii Dvs. Nu stiu în cine va încredeti. Stiu ca multi au multiple fete. Textul D-voastre ma împinge sa cred ca D-Voastra credeti ce spuneti, nu judecati în mod subiectiv oamenii, istorici sau politici, în buni sau rai, ci constatati faptele lor în functie de circumstantele epocii si interesele poporului pe care l-au reprezentat; va bazati pe fapte si texte reale, nu pe anecdote si aveti ascutimea de a observa ca multitudinea, sincronizarea si uniformitatea atacurilor pot uneori sa faca sa te gândesti ca aceasta este nefiresc.
Scrisoarea mea este, cu hotarîre, lunga. Va rog sa va dati osteneala sa o cititi . Este scrisa dintr’o singura pornire – fara cizelare – de la început la sfârsit, (cu câteva stersaturi necesare, iertati-ma). Ea nu poate lumina toate necunoscutele ce apasa nu numai felul existentelor si experientelor noastre, dar si felul nostru de a gândi.
Totusi, faptul ca anumite concluzii ale D-Voastra coincid cu ale mele, si anume:
– Manifestarea unor indicii care toate converg spre ideea existentei unei vointe de desfacere si distrugere nu numai a unui stat, ci a unui popor si a teritoriului sau natural.
– Comunismul si oamenii lui de eri. împreuna cu marele capital anonim formeaza astazi (si eri nu mai putin), aceeasi familie.
– Presedintele si guvernul tarii vizate lucreaza ca si înaintasii lor de la 1945 încoace, conform ordinelor primite de la Noua Ordine (eri Noua Ordine de dupa 1945, astazi Noua Ordine de dupa 1984).
Insinuarile si târîrea în noroi în fata opiniei publice mondiale a României, negarea drepturilor poporului român de a trai în propria lui tara, ceea ce este negarea pâna si a dreptului la existenta ca popor.
Sub felurite pretexte inventate, aceasta echivaleaza cu  un razboi fara iertare dus împotriva României. Ori, cum se reactioneaza? Populatia ei fuge din tara, doarme în cocioabe sau palate, iar oamenii ei luminati si desinteresati dorm si ei sub pamânt.
D-Voastra nu dormiti, si sunteti pe pamânt. Sa va tina Dumnezeu sanatos si în viata atâtea sute de ani câte sunt înca necesare pentru ca sa învingem aceasta cumplita înclestare. Aceasta este urarea mea pentru D-Voastra.
Acum, ce pot face eu în viitorul apropiat, adica peste o luna de zile sau doua.
Daca îmi îngaduiti, eu as putea traduce textul Dvs. în frantuzeste pentru ca sa-l dau la câteva persoane si poate acestea vor difuza mai departe pentru informarea francezului de mijloc. Insa tonul Dvs. este uneori polemic. Eu înteleg indignarea si clocotul revoltei, dar nu putem spune  – fara sa fim pedepsiti înca mai tare pe plan national – si fara sa riscam urmariri judiciare pe plan individual, despre una dintre cele mai mari somitati ale lumii de azi ca nu este decât o personalitate mincinoasa.
Numai argumentarea lipsita de orice patima, rece, strict cerebrala, strict intelectuala, logica, stiintifica, ar putea atrage atentia si încita la reflexie pe cineva în Franta.
Dupa aceea, ar fi de dorit ca toate referintele (jurnale, magazine, etc) sa fie prezentate într’o lista si completate cu adresele publicatiilor citate pentru cele contemporane, si cu locul unde ar putea fi consultate sau unde s’ar putea cere fotocopii pentru textele vechi (Kogalniceanu, El. Radulescu, N. Iorga, etc.)
Dupa parerea mea, fiecare informatie despre adevar, fiecare riposta publica, trebue facuta în asa fel încât sa nu poata sa serveasca drept o piesa în plus la dosarul acuzarii; în asa fel dibaci sa fie redijata încât propriile noastre cuvinte sa nu se întoarca împotriva propriei noastre cauze. Noi demonstram inexistenta acuzatiei în mod senin; noi nu atacam prin insulte sau cuvinte care ar putea fi interpretate drept calomnii în absenta
probelor.
Dati-mi voie sa elimin cuvântul sau epitetul de mincinos cu care ati împodobit un anumit personagiu eminamente celebru, respectat si hotarîtor asupra soartei popoarelor, de o incomparabila întelepciune si iubitor peste masura de pace, si sa le înlocuiesc cu întorsaturi de fraze care în starea de spirit creata astazi pot sa para sugestive pentru „drepturile omului”. Daca îmi îngaduiti deci sa prezint adevarul fara ton de lupta si de
indignare, nici de amenintare, ci numai de expunere impartiala, obiectiva, fara sentiment, eu îl voi traduce în franceza cu rugamintea ca Dvs. sa-mi faceti lista de referinte dupa cererea mea, lucru pentru care v’as fi foarte recunoscatoare. Ar fi semnatura Adevarului însusi pusa la sfârsitul lucrarii Dvs.
Daca un astfel de text, pe acest ton, ar fi publicat în România, paragrafe întregi din el ar servi imediat presei occidentale pentru a demonstra existenta a ceea ce noi vrem sa dovedim ca nu a existat si nu exista.
In acelas sens, în România exista asa zise partide si publicatii care prin felul în care se înfatiseaza si prin vocabularul violent aduc apa la moara tuturor agresorilor. Pentru mine toate astea sunt extrem de suspecte. „On ne sera jamais assez prudent,” zic Francezii.
In plus, toate aceste formatii nu fac decât sa gesticuleze în mod steril. Inca un punct care le face suspecte. Nicio initiativa adevarata, reala, pentru a salva prestigiul tarii, sau a se opune Pactului de la Istanbul, a se împotrivi acordarii cetateniei române fara conditii si fara discernamânt primului venit din URSS si instalarii în masa a elementelor venite din China, Palestina, Pakistan, Turcia, Africa Neagra, etc. etc.
Nicio informatie clara data cititorilor asupra conjuncturii în continentul Europa si în lume si a pericolelor care pasc România: disparitia prin exod, denatalitate, incultura, iletrism, analfabetism, nepotism, egoism, desorganizare, desordine, anarhie, coruptie, împreunare cu orice venetic, metisage.
In sfârsit, nu stiu daca veti citi scrisoarea mea, am avea concordanta totala în concluzii. Vad ca ora este 1 si jumatate dimineata, deci va scriu de câteva ore. Nu stiu daca vom putea schimba idei, informatii si de a cadea de acord asupra unor actiuni comune minore, caci în ce ma priveste, sunt lipsita de mijloace materiale dar nu sunt ineficace.
Termin felicitându-va pentru lucrarea pe care ati alcatuit-o si care, sper, va putea transmite adevarul sub o forma care sa convinga, pentru ca „la vérité peut, parfois, sembler invraisemblable.”
Cu multe si sincere urari de bine,
C.D.

România la stâlpul infamiei

    1. Condamnarile ploua pe capul României. Nu citam aici decât:
a. Rezolutia B-4-1025, din 13.7.1995 a Parlamentului European.
b. Scrisoarea senatorilor americani Alfonse D’Amato si Christopher H. Smith adresata D-lui Ion Iliescu la 18.7.1995.
Amândoua sunt publicate si cunoscute în România.
2. S’a scurs aproape un an întreg si replicile sunt ca si inexistente. Este vital sa se spuna adevarul opiniei publice. Daca nu exista luare de atitudine oficiala, nu înseamna ca Românii trebue sa stea cu mâinile încrucisate. Fiecare popor se apara astazi, începând cu initiativa particulara si ajungând pâna la grupele de presiune.
România este în razboi, dar poporul nu o stie, pentruca este un razboi de conceptii, care serveste scopuri politice, în cazul României este aplicarea teoriei desmembrarii.. Ori Românii nu par sa stie sa se bata  cu ideile, cu condeiul, cu dosarele scrise, cu activitatea intelectuala neîntrerupta în folosul propriei lor natii. Este singurul popor care astazi nu reactioneaza la insulte cu proteste neîncetate pe lânga organizatiile internationale, proteste întemeiate si diplomatic alcatuite, si care nu informeaza opinia publica.
3. Pentru a te apara nu e nevoie sa se apeleze la un guvern, la o camera de deputati sau de senatori, ai caror membri au schimbat ideologia de eri pentru cea de astazi pentru ca asa li s’a poruncit.
Românii nu stiu ca ideologia de astazi, ca si cea de eri, nu numai ca nu da niciun avantaj României, ci încearca sa demonstreze ca tara aceasta si poporul ei nu au dreptul la existenta.
4. Nu este decât o singura scapare: Vointa Românilor de a trai împreuna si iscusinta intelectuala cu care oameni luminati si desinteresati sa o faca cunoscuta si sa o impuna lumii.
5. Incepând din Ianuarie 1995 conceptul respectarii frontierelor a fost abandonat. De unde înainte ele nu puteau fi schimbate decât prin tratate de pace (dupa razboi), sau prin cumparare, astazi ele se schimba în functie de forta grupurilor de presiune asupra guvernelor celor trei Uniuni: americana, europeana si rusa.
6. România este, pe plan diplomatic, supusa unor presiuni zdrobitoare.
Pe plan public, noua politica bazata pe concepte noi, nu pe realitati, fapte istorice, etc. nici pe adevaruri irefutabile, se stradueste sa demonstreze ca România este un stat artificial, multinational, de desfacut cât mai repede. Minoritatile fiind calul de bataie,
Pe plan intern, invazia turca, araba etc. etc.
7. Apoi avem manifestele unei distinse Doamne, Nadia Comanici, care a facut o propaganda anti-româneasca si pro-maghiara, aratând Marea Ungarie si vorbind de  persecutiile suferite de ea în România ca fiind de origine maghiara.

II. România are nevoe imediata de aparatori inteligenti si fara apartenenta politica.
Cu multa staruinta v’am sfatui ca pe deasupra si înafara circului politic actual si de totdeauna,
A. sa va uniti initiativei luata la Cluj la Facultatea de Chimie, fara întârziere (vezi versiunea scrisorii de protest pe lânga Presedintele Frantei si organele europene alaturata acestor stiri).
B. Sa va uniti pentru a protesta împotriva defaimarii istoriei României (sub pretexte de „turism” (devize prostitutie), care a început cu asentimentul si colaborarea slugilor vechii si noii ideologii în anul 1970, care este o ticalosie fara seaman.
Aceasta opunere este necesar sa porneasca din sânul poporului si sa fie organizata în toate colturile tarii.
C. Sa refuzati orice prefacuta propunere de realipire a Basarabiei. Aceasta ar fi precedentul modificarii frontierei la Apus si puntea pentru unificarea celor doua Moldove. Numai Muntenia ar mai mosteni dupa aceea numele de România, caci Transilvania este deja considerata în Apus ca o entitate politica aparte.

             – Scrisoare –
Observatii si propuneri la „Regizarea unei noi condamnari a  poporului român”, Romanian Historical Studies, 1996

http://www.miscarea.net/document5.html


Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: