CRONICI DIN GERULIA & STIRI FIERBINTI din TREBUCI

Noiembrie 17, 2011

Maresalul si evreii

Filed under: Uncategorized — mihaibeltechi @ 8:52 am


Până în anul 1989 istoria României a fost predată în şcoli şi facultăţi, ocolindu-se cu grijă anumite aspecte şi evenimente, mai ales acelea care ar fi adus atingere imaginii sovieticilor salvatori sau cele legate de Transilvania.
Dacă aceste vremuri sunt libere, noi avem dreptul să cercetăm acele adevăruri care cândva erau ocolite sau prezentate deformat sau chiar trecute sub tăcere ostentativ.
Dacă a existat în România un proces oficial al comunismului, credem că este necesar şi un PROCES AL RESTABILIRII ADEVĂRULUI ISTORIC.
Acesta este motivul pentru care în această serie de mai multe articole s-au abordat anumite aspecte din istorie, care este bine să fie cunoscute corect de către opinia publică.
Aceasta este campania ADEVĂRULUI ISTORIC.
De ce acest demers?
Nu pentru a readuce trecutul în prezent cu toate traumele lui, ci pentru a trage învăţămintele necesare, a nu se mai repeta în prezent erorile trecutului şi pentru a separa cea ce este adevărat de ceea ce este deformat sau prezentat într-o lumină falsă.
Mergând pe firul procesului care i s-a înscenat Mareşalului I. Antonescu, de către comunişti, sub privegherea senină a regelui Mihai, vedem în mai multe locuri ale stenogramelor, că Mareşalului i s-au adus acuzaţii că i-a persecutat pe evrei.
Ca să judecăm cu dreptate, nu trebuie uitat că atunci România se afla în stare de război şi nu de pace şi că se aplicau legi în consecinţă valabile pe timp de război.
Pe urmă, noi de ani de zile am auzit şi auzim din partea evreilor plângerile lor, dar prea puţin am auzit cum se comportau ei, dacă erau cinstiţi sau nu, cam cu ce se ocupau ei prin România şi prin toată Europa, de ce era supărată lumea pe ei şi cel mai important lucru de ce s-au luat măsuri împotriva lor pe teritoriul României, de către cine, cu ce motiv şi de ce anume erau vinovaţi.
Orice instanţă cinstită trebuie să asculte ambele părţi şi nu numai una, şi nu trebuie să aibă hotărâri gata fabricate pe care să le tot repete la infinit prin mas-media. Primul căruia trebuie să-i ascultăm părerile este chiar Mareşalul Antonescu care atunci conducea ţara şi apoi alţi martori ai vremii. Iată ce spun stenogramele de la procesul Mareşalului în acest sens:
Nu au existat exterminări ordonate de Mareşal!
Preşedintele: Când aţi fost încunoştinţat prima oară de intenţia Germaniei de a ataca Uniunea Sovietică?
Mareşalul: În mai 1941. M-a chemat Hitler şi mi-a spus, după expunerea situaţiei politice şi militare: „Am hotărât să atac Uniunea Sovietică!”
Preşedintele: În această epocă aţi început pregătirea războiului? Când aţi început pregătirea, aţi luat măsuri de exterminare împotriva unor persoane, care ştiaţi că se opun agresiunii împotriva Uniunii Sovietice?
Mareşalul: În viaţa mea nu am luat niciodată vreo măsură de exterminare împotriva unei persoane. În casa mea nu s-a tăiat măcar un pui de găină.
Preşedintele: Dar represiuni sângeroase s-au făcut?
Mareşalul: „Da”
Aici se impune observaţia pe care Mareşalul a pus mereu accentul că, în conformitate cu legile militare de război, represaliile erau pedepse pentru agresiuni deliberate ale civililor asupra armatei române, iar exterminarea sau masacrele erau acţiuni militare împotriva unor civili total nevinovaţi, pe care armata română nu le-a făcut.
Tot aceiaşi precizare o face Mareşalul şi în acest pasaj şi în cele următoare referitor la deportările care s-au ordonat, dar numai din considerente militare de strategie, de siguranţă şi de ordine publică.
Preşedintele: Dumneavoastră aţi ordonat deportări şi masacre de populaţie. În ce împrejurări?
Mareşalul: Nu am ordonat masacre. Este un principiu militar ca, în apropierea frontului populaţia să fie deplasată. Dacă v-aţi fi dus, din septembrie 1940 până în iunie 1941, de-a lungul frontierelor aţi fi văzut… Este o chestiune de siguranţă militară a operaţiilor.
„Masacrele de la Odessa nu au existat, ci s-au aplicat strict legi valabile pe vreme de război!”
Preşedintele: Ce ne puteţi spune despre masacrele de la Odessa?
Mareşalul: În luna octombrie 1941, a sărit în aer comandamentul român din Odesa şi mi s-a cerut să aprob represalii. Am aprobat şi am indicat şi cifrele. Legile respective se făceau în toate statele în timpul acela. Nu s-au aplicat toate. Nu s-a executat nici un evreu, nu s-a executat nici un tânăr. Ordin de represalii am dat, dar nu ordin de masacre!”
Referitor la cele ce s-au întâmplat când Armata română a intrat în Odesa şi în timpul luptelor de acolo, în alt pasaj al derulării procesului se spune:
Acuzatorul: Acuzatul ne declară că nu a ştiut amănunte despre masacrele de la Odesa, din 1941, până în vara lui 1944. După o stenogramă de la Consiliul de miniştrii, pe care o vom aduce în original, din iarna lui 1941, l-aţi întrebat pe Alexianu: „Represiunea de la Odessa a fost destul de severă?”
La care acesta a răspuns: „A fost domnule general”. Şi aţi continuat discuţia mai departe.
Mareşalul: Toată populaţia Odessei (300.000 de oameni) a luptat înarmată, după ordinele date de conducerea superioară a Uniunii Sovietice, a luptat contra legilor internaţionale. Din această cauză, luptele au durat două luni.
În catacombele de la Odesa erau sute de partizani.
Acuzatorul Stoican a întrebat dacă Alexiu a răspuns că au fost spânzuraţi şi împuşcaţi evrei şi partizani, pe străzile Odesei, în octombrie 1941?
Mareşalul: Nu se leagă de masacrele de la Odesa şi de continuarea acţiunii partizanilor din catacombe. Confundaţi.”
La Odessa populaţia civilă s-a comportat de-a dreptul sălbatic faţă de ostaşii Armatei române.
Din mărturiile colonelului Magherescu aflăm despre atitudinea evreilor din timpul luptelor din Basarabia şi ce s-a întâmplat la Idineţ:
„Imediat după eliberarea Basarabiei de către trupele noastre, s-au constituit garnizoane militare în fiecare târguşor al provinciei. Elefterescu a fost numit un fel de guvernator militar la Iedineţ… Erau mulţi cazari (evrei) de religie mozaică, cu perciuni, bărbi şi caftane, care trăgeau mai mult spre Rusia patria lor de origine decât spre România, deşi se mândreau că, în persoana Elenei Wolf Lupescu au şi ei o regină”…
„În perioada 39-40 în timp ce făceam stagiul în Divizia II de cavalerie, aflat în apropiere de Nistru, în sectorul Soroca -Hotin, marea majoritate a actelor de sabotaj au fost făcute de populaţia evreiască. În timpul retragerii, părăsind fără luptă Basarabia şi Bucovina de Nord, am înregistrat din partea tuturor unităţilor diviziei în retragere, purtarea ostilă şi agresivă a cazarilor(evrei) faţă de trupele române…
Aceste elemente s-au organizat într-un fel de rezistenţă şi pentru a câştiga merite în ochii bolşevicilor, au aruncat cu apă clocotiţă pe grupuri răzleţe de trupe româneşti, au tras focuri de armă, au prins soldaţi şi i-au batjocorit”.
„Căpitanul Nicolescu ajunge cu escadronul lui pe strada principală a târgului Idineţ. Acolo îl găseşte pe căpitanul Enescu, legat de un stâlp de telegraf, cu uniforma ruptă, scuipat şi acoperit cu murdărie. Locuitorii evrei şi ucrainieni făcuseră coadă ca să urineze pe corpul prizonierului. Scăpase cu viaţă datorită sosirii escadronului căpitanului Nicolescu. Enescu a povestit ce i s-a întâmplat.
Întreaga noapte nu a putut să doarmă de ruşine şi s-a împuşcat.” „Revenit la Idineţ în 1941, căpitanul Nicolescu a găsit în în mijlocul străzii trei cadavre de soldaţi români, oribil mutilaţi. Nici un civil nu se afla pe stradă, toţi se ascundeau în dosul storurilor coborâte, în casele lor. Pe urmă se auzi un foc de armă şi un soldat căzu de pe cal. Căpitanul Nicolescu văzu roşu inaintea ochilor şi a ordonat represalii…
„Pentru aceste represalii căpitanul Nicolescu a fost trimis în faţa curţii marţiale de către Mareşalul Antonescu?
După câte ştiu, nici în primul război mondial cazarii (evreii) noştrii nu s-au purtat mai bine. Ei au fost elementele care au dirijat trupele de ocupaţie către toate depozitele, toate centrele, toate familiile înstărite, incitându-i pe inamici la devastări şi acte reprobabile…
Iar cei care au trăit perioada Mareşalului Antonescu pot să recunoască că evreii s-au salvat tocmai datorită acestuia. Curios că nu se pomeneşte la noi despre aceste mişcări, căutându-se vinovaţi doar în rândul românilor.”
Adevărul despre pogromul de la Iaşi În altă zi de interogatorii din timpul procesului Mareşalului – iată ce se află în legătură cu pogromul de la Iaşi:
Acuzatorul: Vă rog să întrebaţi pe acuzat, dacă în seara zilei de 29 iunie 1941, adică în seara zilei când au avut loc masacrele de la Iaşi, a avut o convorbire cu colonelul Lupu, comandantul garnizoanei.
Mareşalul: Este uşor de imaginat că nu pot ţine minte. Când s-au întâmplat masacrele de la Iaşi, eram pe front, în sudul Moldovei. Apoi am plecat la Iaşi. Nu pot să vă spun dacă am avut o convorbire cu colonelul Lupu.
Acuzatorul: A dat guvernul prezidat de acuzatul Ion Antonescu un comunicat în ziua de 2 iulie 1941?
Preşedintele: Înainte de a răspunde la această întrebare, vreau să ştiu, în legătură cu Iaşii. Ştiţi de un ordin dat de generalul Şteflea, puţin înainte de a se petrece pogromul de la Iaşi, în care se vorbea de strângerea evreilor, pentru măsuri speciale ce se vor da la momentul oportun?
Mareşalul: Germanii au cerut ca toţi evreii din Moldova să fie puşi în ghetouri.
S-a cerut să fie daţi germanilor. Chiar în august 1944, ei spuneau că nu pot face operaţiuni cu evreii în spatele nostru.
Preşedintele: Prin generalul Şteflea aţi făcut vreo legătură?
Mareşalul: Nu cunosc.
Acuzatorul public Stoican: După acest masacru, dacă s-a dat un comunicat, prin care s-a spus că au fost omorâţi zece mii, au fost împuşcaţi cinci sute de comunişti, care au tras în armată?
Mareşalul: Am ştiut de 200, care au fost băgaţi într-un vagon, în gara Iaşi, şi asfixiaţi. Pentru aceşti 200 am plecat la Iaşi şi am fost chiar bombardat în gara Nicolina, unde am vorbit cu un general german. Am pus să se facă o anchetă să văd cine a făcut-o. Gestapoul? Nu am aflat decât un singur legionar, pe care l-am dat în judecată, dar a fost achitat. L-am dat a doua oară în judecată şi m-am interesat ce s-a făcut cu el. mi s-a spus că a fost trimis pe front, unde a murit.
Acuzatorul Stoican: Nu a murit. Este arestat la tribunalul Poporului. Domnule preşedinte, întrebaţi dacă generalul Loveanu a făcut o anchetă la Iaşi, din care a rezultat că nu s-a tras nici un glonţ de către evrei, nici în armata germană, nici în armata română.
Mareşalul: Nu cunosc problema.
Preşedintele: Spuneţi că aţi protestat pe lângă Comandamentul german pentru masacrele de la Iaşi. Cum se explică faptul că ele au fost făcute fără să fi fost o provocare.
Mareşalul: Nu ştiu, nu pot să ştiu. Mi s-a spus că s-a tras s-au omorât soldaţi nemţi. Eu nu am intrat în amănunte.
După cum se vede cifrele vehiculate prin ziarele vremii prin anumiţi reporteri şi printre evreii care cereau condamnarea Mareşalului, nu toate erau şi adevărate, cifrele reale fiind cu totul altele.
Un alt argument, prin care se poate trage concluzia clară că în România în mod deliberat nu au fost masacraţi evrei şi în nici un caz printr-un ordin al Mareşalului, deci cu ştiinţa şi prin implicarea Statului Român, reiese din mărturiile germanilor consemnate oficial.
La data de 1 august 1944 a avut loc o vizită a Mareşalului I. Antonescu la Hitler, întâlnire care s-a derulat la Rastenburg.
Această întâlnire a fost pregătită cu atenţie din punct de vedere informativ de ambele părţi. De la această întâlnire fiecare dintre cei doi aşteptau anumite informaţii clare şi neechivoce, pe baza cărora fiecare apoi urma să-şi ia decizii majore în ceea ce privea soarta războiului şi a alianţei dintre cele două ţări.De aceea această ultimă întrevedere la vârf, în disperare de cauză, s-a derulat cu toate cărţile pe masă, fiecare abordând chestiunile care îl dureau cel mai tare. În peste cinci ore de deliberări între Mareşal şi Hitler şi în paralel între omologii diferitelor servicii şi miniştrii aferenţi, s-au discutat toate aspectele războiului: politice, diplomatice, economice, sociale şi mai ales militare. De aceea aceste convorbiri şi cele ce s-au consemnat în stenograme sunt foarte importante: Mai înainte de capitolul întrevederii din august 1944 de la Rasterburg, este necesar să redăm următoarele pasagii din nota lui Schmidt referitoare la problemele de ansamblul politice şi militare din Europa. Referindu-se la evrei ne spune: „Conducerea poporului german a distrus fără milă pe duşmanii interni ai poporului. În Germania nu mai există evrei, complicii şi autorii morali ai revoluţiei. Dacă cineva este de părere că evreii trataţi cu clemenţă ar interveni, în cazul unei infrângeri, în favoarea naţiunii care i-a primit cu ospitalitate, aceasta ar fi o greşeală totală, după cum au dovedit-o evenimentele de după primul război mondial, cu bolşevizarea Ungariei şi a Bavariei”.
Ne aflăm în faţa unui pasaj asupra căruia nici nu ar mai fi necesar de atras atenţia, pentru că, prin el, Hitler vizase din plin pe mareşal cu politica lui de protejare a evreilor români. El tratase pe evrei cu clemenţă, ca şi pe toţi duşmanii săi de altfel.
Numai că Hitler, vizând pe Mareşal, greşise grozav afirmând că aceasta o făcuse din calcul. El o făcuse, după cum s-a arătat, din concepţia sa umanistă şi adânc creştină. Îi era indiferent cum se vor purta evreii faţă de el. El ştia cum trebuie să se poarte un şef de stat faţă de supuşii săi atâta vreme cât nu intrau în conflict cu legea: cu omenie. Această omenie a dovedit-o fără tăgadă pe tot timpul conducerii sale.”
Tot din stenogramele procesului se reliefează din nou că Mareşalul I. Antonescu era profund creştin, că niciodată nu a ordonat masacre, având relaţii chiar bune cu evreii:
Preşedintele: Care era sursa de venituri a Consiliului de Patronaj?
Mareşalul: Mai întâi contribuţia publică. Erau apoi donaţiile şi am apelat şi în Transnistria să fie ajutat Patronajul. Pe urmă erau donaţiile benevole foarte numeroase. Am auzit de la domnul Alexianu, că s-ar fi primit chiar un miliard de lei.
Preşedintele: Acest miliard l-a trimis centrala evreilor.
Mareşalul: Pot afirma că sumele ce se trimiteau pentru binefaceri, erau imediat vărsate şi înregistrate în registrele Consiliului de Patronaj.
Dacă Mareşalul i-ar fi exterminat pe evrei, de ce ar mai fi fost ei atât de generoşi cu donaţiile lor de binefacere? Date istorice false vehiculate de evrei şi acum şi la procesul Mareşalului de atunci! I s-a imputat maresalului vina de a-I fi persecutat pe evrei. In legatura cu pogromul de la Iasi in care au murit 10.000 de oameni, maresalul declara în altă parte: „când s-a intamplat masacrul de la Iasi, eram pe front, in sudul Moldovei, am plecat imediat la Iasi.
Iasul era atunci in zona militara germana unde am vorbit cu generalul german; armata romana era la Iasi insa sub conducere germana, dupa cum erau si divizii germane in sectoarele romanesti”.
Este lucru stiut ca evreii s-au purtat neloaial fata de autoritatile si armata romana cu prilejul cedarii Basarabiei si Bucovinei de Nord si persecutiile pe care l-au indurat ulterior au pornit din resentimente imposibil de reprimat in conditiile de atunci.
Dar este adevarat ca evreii din Romania nu au traversat tragedia evreilor polonezi sau germani. Antonescu a refuzat „solutia finala” a exterminarii evreilor: „germanii mi-au cerut ca pe evreii din Moldova sa-I punem in ghetouri. Ceea ce am refuzat. A fost cerut chiar sa-I dau Germaniei si cererea asta a fost repetata, in timp de 4 ani, de mai multe ori, chiar in timpul razboiului”
Prin acest proces s-a urmarit indepartarea lui Antonescu cât si condamnarea conducatorilor PNT si al PNL care erau considerati ca fiind principalii sustinatori ai regimului lui Antonescu. Astfel procesul a implicat o larga actiune de condamnare a clasei politice in vederea creării unei situatii prielnice cuceririi puterii depline de catre comunisti.
Impreuna cu Antonescu au mai fost execuati: Mihai Antonescu, Ghe. Alexianu, G.Z. Vasiliu.”
Mărturiile colonelului Magherescu şi citate din „Antonescu Mareşalul României şi războaiele de reîntregire” de Iosif Constantin Drăgan.
Theo & Nick,via mail

Anunțuri

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: