CRONICI DIN GERULIA & STIRI FIERBINTI din TREBUCI

Iunie 25, 2009

Laszlo Alexandru: „Polemici pro şi contra lui Paul Goma” by Mirel HORODI

Filed under: Uncategorized — mihaibeltechi @ 5:47 am

Am citit cu mult interes articolul polemic semnat de Michael Shafir (“Contemporanul – Ideea europeană”, nr. 5 / 2009, reprodus în “Viaţa Noastră” din 18-19 iunie), în care sunt combătute minciunile şi impostura negaţionistului Ion Coja. În finalul articolului său, Michael Shafir se referă la nu mai puţin celebrul negaţionist Paul Goma, “prietenul de bătrâneţe al domnului Coja”. De aceea cred că este nimerit ca, în cele ce urmează, să prezint volumul “VICEVERSA!” ( Editura Bastion, Timişoara, 2008), cuprinzând polemicile pro şi contra lui Paul Goma, semnate de profesorul clujean Laszlo Alexandru. Câteva date biografice despre Paul Goma Paul Goma, poate cel mai cunoscut scriitor disident din timpul regimului comunist, s-a născut în anul 1935, în satul Mana din judeţul Odorhei (Basarabia). Încă din tinereţe este animat de un spirit contestatar. Astfel, în mai 1952, când era elev în clasa a zecea, la Sibiu, este arestat pentru prima oară de Securitate, timp de 8 zile şi, apoi exclus din toate şcolile. Izbuteşte totuşi să se încrie la un liceu din Făgăraş, pe care l-a absolvit în 1953. În 1954 se înscrie la Institutul de literatură şi critică literară “Mihail Eminescu”, unde intră în conflict ideologic cu profesorii. După înfrângerea revoluţiei maghiare din 1956, a fost arestat şi acuzat de “tentativă de organizare de manifestaţie ostilă” şi condamnat la doi ani de închisoare corecţională, pepaul care i-a executat în închisorile Jilava şi Gherla. Ulterior a fost trimis cu domiciliu forţat în Bărăgan, la Lăteşti (judeţul Ialomiţa), unde a rămas până în 1964. În 1965 este readmis ca student în anul I al Facultăţii de Litere din Bucureşti, însă în 1967 este silit să-şi întrerupă din nou studiile. În 1968 s-a căsătorit cu Ana Maria Năvodaru, fiica unui activist comunist de origine evreiască. Soţii au un fiu, născut în 1975. În august 1968 Paul Goma s-a înscris în Partidul Comunist, în semn de solidaritate cu atitudinea lui Ceauşescu faţă de invazia în Cehoslovacia a ţărilor din Pactul de la Varşovia. Dar ulterior el participă la crearea sindicatelor libere şi trimite spre publicare în Occident romanul “Obstinato”, aşa că în 1971 este exclus din partid. În 1977 el trimite la postul de radio “Europa liberă” o scrisoare în care denunţă nerespectarea drepturilor cetăţeneşti în România, atrăgându-şi arestarea de câtre Securitate. Acţiunea lui fiind cunoscută în Occident, autorităţile se văd nevoite să-l elibereze şi, pentru a scăpa de el, îl expulzează. Din 1978, el trăieşte în exil, în Franţa. În anul 1982 Securitatea a încercat să-l asasineze pe Goma la Paris. În prezent este apatrid, refuzând atât cetăţenia franceză, care-i fusese propusă în 1980, cât şi să-şi revendice cetăţenia română, care-i fusese luată odată cu expulzarea. Lupta sa împotriva comunismului a luat cu timpul un aspect din ce în ce mai naţionalist şi sceptic faţă de Occident. Laszlo Alexandru pro Goma În primii zece ani după revoluţie, tânărul profesor clujean Laszlo Alexandru (n. 1966) duce o capanie polemică susţinută în favoarea scriitorului disident de la Paris, care între timp izbutise să intre în coflict atât cu scriitorii din ţară cât şi cu cei din exil. În 1991, Laszlo Alexandru (L.A.) conchidea: “Împletirea dintre etic şi epic reprezintă puterea lui Paul Goma” (pag. 15). Un an mai tărziu, recunoscând că scriitorul are o “scriitură nervoasă (şi, poate, enervantă)”, polemistul clujean vorbeşte despe “o operă fascinantă” a scriitorului din exil, pe care-l admira, aş spune, necondiţionat. În 1995, polemistul nu ezită s-o ia în colimator pe scriitoarea clujeană Marta Petreu, în legătură cu înverşunata polemică care se iscase între Paul Goma şi romancierul Nicolae Breban. lazloTot în 1995, L.A. pune într-un articol câteva întrebări retorice, pentru a scoate în evidenţă trecutul de disident a lui Paul Goma, în raport cu pasivitatea celorlalţi scriitori. De fapt în curajoasa sa acţiune din 1977, scrie L.A., Goma a fost sprijinit numai de doi scriitori (I. Negoiţescu şi Ion Vianu). Ba mai mult, el a fost turnat la Securitate de prietenul şi fostul său coleg de puşcărie, cunoscutul scriitor Alexandru Ivasiuc. În fine, polemistul numeşte cele trei “capodopere” pe care, după părerea sa le-a scris Goma: “Din calidor”, Patimile după Piteşti” şi “Culoarea curcubeului”, conchizând: “Paul Goma, ca simbol, este un reproş permanent pentru pasivitatea noastră, pentru comoditatea noastră şi predispoziţia noastră la compromisuri” (pag. 46). Apariţia primelor volume din “Jurnalul” lui P. Goma, în 1966, nu-i scad admiraţia lui L.A. pentru diarist, pe care-l consideră un “mare model” (pag. 59), deşi îşi dă seama că acesta are “marea calitate” de a se certa cu toată lumea. Iar în 2002, L.A. afirma: “Eu mă simt foarte solidar cu Paul Goma. Deşi avem micile noastre dispute (…) Sunt încredinţat că în gesturile sale publice acest om nu este în stare de o porcărie…”(pag. 124). Nu va trece mult timp şi L.A. se va convinge că Goma este în stare de “o mare porcărie”. Laszlo Alexandru contra Goma Apariţia studiilor istorice ale lui Paul Goma despre “suferinţele” îndurate de românii basarabeni din partea evreilor în vara anului 1940, îl fac pe L.A. să se documenteze în această problemă. El are în acest sens o corespondenţă intensă, pe internet, cu Ion Solacolu, editorul publicaţiei “Dialog”, care apărea în Germania şi care a publicat studii istorice pertinente referitoare la Holocaustul din România. Concluziile polemistului, legate de “Săptămâna roşie sau Basarabia şi evreii” sunt cât se poate de clare: Paul Goma este antisemit. Într-un articol amplu, publicat în 2004, L.A. denunţă pas cu pas minciunile susţinute de Goma în legătură cu situaţia şi acţiunile evreilor din Basarabia precum şi aberaţiile că evreii ar fi ucis în timpul retragerii 43ooo de militari români (într-o singură săptămână!!!), militari care în realitate au dezertat cu acel prilej. În continuare L.A. consideră scandaloasă şi jignitoare încercarea lui Goma de a-l reabilita pe mareşalul Ion Antonescu. În final L.A. scrie: “M-am gândit de multe ori nedumerit la experienţele ciudate ale lui Mihail Sebastian, la ezitările sale, la felul în care, deşi evreu fiind, nu s-a putut desprinde de sub fascinaţia mentorului Nae Ionescu, nici chiar după acestuia(…) Nu-i va surprinde probabil pe cititori când afirm că şi pentru mine Paul Goma a fost un mentor (…) Am golit însă până la fund cupa amărăciunii, în aceste luni şi săptămâni, după ce am constatat scriitorului parizian şi m-am văzut nevoit să optez între afecţiune şi raţiune, între recunoştiinţă şi conştiinţă. Ce-i drept, eu nu sunt evreu, iar el nu e filosof” (pag. 180). De o onestitate şi o seriozitate remarcabilă, L.A. răspunde amănunţit şi la obiect la minciunile şi atacurile lui Goma şi ale acoliţilor săi, inlusiv la “reclamaţia” depusă de Goma la Tribunal, pe motiv că a fost “denigrat” ca antisemit (între timp aflu că Judecătoria sectorului1 Bucureşti, a respins acţiunea lui Goma contra impricinaţilor: Administaţia Prezidenţială, Andreescu Gabriel, Editura Polirom Iaşi, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, Florian Alexandru, Gârbea Horia, Gheorghiu Mihai Dinu, Ioanid Radu, Laszlo Alexandru, Lefter Ion Bogdan, Manolescu Nicolae, Marian Boris, Mihăieş Mircea, Muşat Carmen, Oişteanu Andrei, Revista 22, Revista Observator Cultural, Revista Realitatea evreiască, Revista Timpul, Shafir Michael, Totok Wiliam, Vianu Ion, Wiesel Elie, Ziarul Cotidianul). Lista impricinaţilor este cuprinzătoare, iar Goma are acum confirmare oficială de antisemit. Dacă mai era necesară vreo dovadă ne-o furnizează el însuşi, în mod permanent, pe site-ul său: http://paulgoma.free.fr, sub genericul “Sit Webstic: iunie 2009”. Domnul Goma iubitorul de evrei Din Jurnalul, pus la zi la internet, aflăm că noi evreii nu suntem semiţi ci “türci”, de fapt khazari şi pe deasupra ultraterorişti. În timpul războiului din Gaza, Goma se solidarizează necondiţionat cu hamasnicii: “israelienii dau cu bomba, palestinienii îndură: cu ce să dea amărâţii? Cu piatra? N-or fi având nici pietre.” Goma n-a auzit de atacurile cu rachete ale hamasului asupra aşezărilor israeliene, care au fost cauza acţiunii din Gaza! Reproduc, pentru exemplificare, câteva expresii cu care ne gratifică Goma: “imbecilii de israelieni”; toată lumea ştie că “evreul nu a fost în stare să-şi îmbumbeze izmenele când era infanterist”; el este din moşi strămoşi platfussardic”; “israelienii (…) fac parte din categoria neamurilor proaste (…) prin răul exemplu ne-uman, sionist, au făcut din copiii, din nepoţii lor roboţi programaţi să urască, să lovească, să nimicească tot ce nu este evreiesc” (pag. 7-8). Simt o greaţă enormă citind aceste porcării, sunt convins că avem de-a face cu un caz patologic de antisemitism visceral. Paul Goma nu neagă Holocaustul! Mai grav, îl justifică! Prietenul său, Coja, ni-l promite pe cel viitor mult mai perfect… De altfel domnul Goma, din toate ţările din lume este interesat cel mai mult de ceea ce se întâmplă în Israel. De ce oare? Pentru că fiul său este evreu? Oricum ne face un “compliment”, afirmând că “există viaţă politică şi mai mirositoare decât cea românească: în Israel”. Cum s-ar zice, avem şi noi faliţii noştri. Afirmaţiile domnului Goma sunt cât se poate de pitoreşti. Se supără că se afirmă că n-are umor, în schimb putem fi convinşi că nu-i poate suferi pe evrei şi, mai ales, pe israelieni. Ministrul de externe al Franţei, este o “javră” (Kouchner, de fapt Kuşnir francizat), aţi înţeles unde bate şeaua domnul Goma, orice ascendenţă evreiască îl supără. Chiar şi muzica de film americană îi displace, deoarece a fost “proletizată prin evreizare”…Etc.,etc. În fine, Goma introduce în Jurnalul său orice text care-i convine. Astfel este reprodus “dialogul” dintre Dorel Dorian şi Teşu Solomovici, consemnat de Iolanda Malamen, apărut în ziarul “Ziua” din 30 mai 2009. După citirea dialogului, Goma conchide, în stilul său inconfundabil: “Da, domnilor, acesta este tovarăşul Teşu. Cui nu-i place – să-l pupe-n cur – vorba mea. Şi eu am zis multe lucruri rele despre el şi nu toate false, dar …prin intermediul presei care, într-o perioadă mă tolera, am înţeles din ce fel de aluat a fost făcut Teşu Solomovici: din unul asemănător aluatului din care şi eu am fost făcut: al păgubosului; al trădătorului propriului trib. El are două ţări: Israelul şi România, eu: niciuna. Iar acum, spre sfârşitul spectacolului, tare aş vrea şi eu o ţară: una mică, mititică…de doi metri pe unu, la suprafaţă, de doi în adâncime. Dar uite că nu se poate: veghează Căpcăunul Universal: Rusul” (Jurnal 2009, pag. 257). Domnule Teşu, faptul că te bucuri de aprecierea lui Paul Goma, cel în război cu toată lumea, trebuie să te pună pe gânduri. Ce-ai făcut, omule, contra etniei evreieşti pe care scriitorul o detestă atât de mult? Faptul că Goma îţi citează articolele, nu este atât de măgulitor cum crezi, ci dimpotrivă, trebuie să-ţi dea de bănuit. Oricum, în legătură cu remarcile din ziarul “Ziua”, din 11 iunie, la cele scrise de Goma cu privire la mormântul său, cred că greşeşti. El se referă la ruşi pentru că se gândeşte, după părerea mea, la un mormânt în Basarabia natală, nu în România. Paul Goma a fost un disident curajos care şi-a pierdut din păcate busola, eşuând în cel mai infect antisemitism şi spirit resentimentar. (PRELUARE :Anima News – Mirel Horodi)

Anunțuri

3 comentarii »

  1. Mirel Horodi ar trebui sa citeasca editorialul”De ce atita ura?” scris de N.Iorga si publicat in vara de foc a anului 1940.
    De ce atâta ură?

    Se aduna si cresc vazand cu ochii documentele si materialele, actele oficiale si declaratiile luate sub juramant.

    Inalti magistrati si bravi ofiteri, cari si-au riscat viata ca sa apere cu puterile lor retragerea si exodul romanilor, au vazut cu ochii lor nenumarate acte de salbaticie, uciderea nevinovatilor, lovituri cu pietre si huiduieli. Toate aceste gesturi infame si criminale au fost comise de evreimea furioasa, ale caror valuri de ura s’a deslantuit ca sub o comanda nevazuta.

    De ce atata ura?

    Asa ni se rasplateste bunavointa si toleranta noastra?

    Am acceptat acapararea si stapanirea iudaica multe decenii si evreimea se razbuna in ceasurile grele pe care le traim. Si de nicairi o dezavuare, o rupere vehementa si publica de ispravile bandelor ucigase de sectanti sangvinari. Nebunia organizata impotriva noastra a cuprins targuri, orase si sate.

    Fratii nostri isi paraseau copii bolnavi, parinti batrani, averi agonisite cu truda. In nenorocirea lor ar fi avut nevoie de un cuvant bun, macar de o farama de mila. Sprijin cald si un cuvant intelegator, fie si numai sentimental, ar fi primit cu recunostiinta. Li s’au servit gloante, au fost sfartecati cu topoarele, destui dintre ei si-au dat sufletul.

    Li s’au smuls hainele si li s’au furat ce aveau cu dansii, ca apoi sa fie supusi tratamentului hain si vandalic. Romanimea aceasta, de o bunatate prosteasca fata de musafiri si jecmanitori, merita un tratament ceva mai omenesc din partea evreimii care se lauda pana mai ieri ca are sentimente calde si fratesti fata de neamul nostru in nenorocire.

    Nicolae Iorga – „Neamul Romanesc”, 6 Iulie 1940

    Comentariu de mihaibeltechi — Iunie 25, 2009 @ 5:49 am | Răspunde

  2. FVQI7F mtjyeaqvwcba, [url=http://wbxxjtekljge.com/]wbxxjtekljge[/url], [link=http://qybltaofatql.com/]qybltaofatql[/link], http://svnaicugrxyl.com/

    Comentariu de kolnbthcazn — Iulie 8, 2009 @ 10:11 pm | Răspunde

  3. NzVmF5 rogxloiwtlwp, [url=http://jomcpufbcaht.com/]jomcpufbcaht[/url], [link=http://itdceuzvcdnn.com/]itdceuzvcdnn[/link], http://xmhfubduhkwq.com/

    Comentariu de qaifgricqv — Iulie 20, 2009 @ 10:42 am | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: